De unde nebunia cu Studiul China? Dr. Adrian Copcea explică!

Cartea “Studiul China” scrisă de Colin Campbell susţine că alimentaţia vegetariană este soluţia contra obezităţii şi a bolilor precum cancerul.

Cartea a produs o adevărată nebunie, iar dr. Adrian Copcea explică mai multe despre acest subiect.

“Studiul China” este un studiu epidemiologic finanţat de National Cancer Institute (NCI, parte a NIH, National Institute of Health) şi de statul chinez, conform spuselor autorilor cu aproximativ 5.6 milioane de dolari din partea Chinei şi aproximativ 2.9 milioane dolari din partea Statelor Unite, finanţarea din partea Statelor Unite fiind la un moment dat întreruptă. Studiul s-a realizat pe 6500 de persoane, respectiv câte 100 din 65 de regiuni rurale din China (130 de sate în total), cu o repartiţie egală pe sexe, şi a constat în urmărirea de-a lungul a 20 de ani a ratei apariţiei unor boli (în număr de aproximativ 50, incluzând 7 tipuri de cancere) şi corelarea diferitelor caracteristici ale alimentaţiei şi analizelor de sânge şi urină cu prezenţa şi mortalitatea respectivelor boli. Rezultatele au fost comparate cu date medii pentru populaţia americană la acele vremuri (anii 1990-2000). Constatările au fost prezentate în câteva publicaţii medicale şi au mers în direcţia în care există asocieri favorabile între un tipar alimentar cu o proporţie mai mare de vegetale şi mai mică de proteine animale şi apariţia sau mortalitatea diferitelor boli (boli cardiovasculare, unele cancere). Spre exemplificare una din lucrările ştiinţifice în care s-au extras date din studiu este: “Diet, lifestyle, and the etiology of coronary artery disease: the Cornell China study” şi a fost publicată în American Journal of Cardiology în 1998 (referinţa 1 a acestui articol). Rezultatele citate în abstract cuprind astfel de date: mortalitea prin boală coronariană în populaţia de studiu (=eşantioanele din China rurală) a fost de 16.7 ori mai mică la bărbaţi şi de 5.6 ori mai mică la femei comparativ cu media pe populaţia Statelor Unite. Consumul mai mare de legume verzi şi acizi graşi mononesaturaţi se asociază cu rate de mortalitate cardiovasculară mai mică. Apolipoproteina B crescută se asociază atât cu o mortalitate coronariană mai mare cât şi un consum mai mare de proteină animală (creşterea apolipoproteinei B fiind o modificare din sfera hipercolesterolemiei). Ca observaţie: cei analizaţi în studiul China au avut un colesterol total mai mic decât americanii.

Ce spune cartea că spune studiul

Pe de altă parte, cartea “Studiul China” este o carte pentru public larg (aşadar ceva cu totul diferit de cercetarea ştiinţifică), şi nu o carte ştiinţifică, dar ea este presărată cu trimiteri la date ştiinţifice, trimiteri făcute în aşa fel încât să lase cititorului impresia că ceea ce propun autorii (şi propunerea generală este trecerea la alimentaţie strict vegetariană) este bazat pe ştiinţă.

Reproduc câteva rânduri elocvente pentru logica şi stilul cărţii. Capitolul 6, “Obezitatea”, pagina 143 (referinţa 2): “Poate aţi auzit la ştiri. Poate aţi aflat, măcar aşa într-o doară, cât de incredibile sunt statisticile privind obezitatea la americani”. Apoi urmează nişte noţiuni generale despre indicele de masă corporală, complicaţii ale obezităţii, un tabel sau anumite consideraţii generale de tipul: “dacă eşti obez, eşti lipsit de multe lucruri care ţi-ar face viaţa mai plăcută. S-ar putea să descoperi că nu te poţi juca atât de viguros pe cât ţi-ai dori cu nepoţii”. Iar la pagina 146 vine subcapitolul “Soluţia”: “Soluţia pentru a slăbi este alimentaţia în totalitate vegetariană, cu alimente integrale, asociată cu o cantitate rezonabilă de mişcare fizică. (…). Aţi cunoscut vreodată pe cineva care consumă în mod regulat fructe şi legume proaspete şi cereale integrale şi doar foarte rar, sau chiar deloc, carne sau junk-food de genul chipsuri, cartfri prăjiţi sau bomboane? Care este greutatea unei asemenea persoane?”. (referinţa 2, cartea Studiul China). Am reprodus aceste pasaje întrucât le găsesc elocvente pentru întreaga carte. Concluzia tuturor capitolelor este că trebuie să devenim strict vegetarieni. Argumentaţia merge uneori cu citarea unor cercetări (spre exemplu unele cercetări ale autorului cu privire la aflatoxină şi corelaţii cu cancerul la şobolani) incluzând, pe alocuri, şi aşa-numitul “studiu China”.

Care e problema cu cartea?

Problema cărţii nu este faptul că ea promovează alimentaţia vegană. Problema este felul cum o face. Alimentaţia vegană este un tipar acceptat ca alimentaţie sănătoasă cu condiţia îndeplinirii anumitor cerinţe (de exemplu suplimentarea cu vitamina B12). Desigur, în raport cu acest tipar de alimentaţie există suficiente păreri dar în acest articol eu unul nu mi-am propus să formulez nicio părere ci mi-am propus să mă refer strict la cartea “Studiul China”. Problema cărţii, cred eu, nu e promovarea alimentaţiei vegane ci lipsa de logică. Pentru a ilustra ce nu e în regulă cu cartea am şi reprodus mai sus un pasaj absolut emblematic, dar, practice, toată cartea sună în felul următor: “Obezitatea este rea. Din acest motiv trebuie să devenim strict vegetarieni”. Cum spunem noi pe româneşte: “de unde şi până unde?!”. Sau: “Cancerul este rău şi este mai frecvent în Statele Unite decât în China. Din acest motiv trebuie să evităm proteina animală”. Practic există o sintaxă de tip “Studiul China” pe care o rezum şi adaptez în felul următor: “alimentaţia bogată în vegetale e mai bună decât mâncatul de burgeri la fast-food, de aceea vă recomand să deveniţi vegani”. Cam asta e de fapt toată cartea, dacă n-aţi citit-o sunt suficiente rândurile acestea. Practic ce lipseşte complet în carte e omul care nu e nici vegan dar care nici nu mănâncă de dimineaţă până seara mizerii la fast-food. Bănuiesc că voi, cititorii acestui articol, sunteţi în proporţie de 99% în acest tipar.

Şi atunci de unde nebunia?

Explicaţiile pentru best-sellere sunt cu siguranţă obiectul de studiu al unei ştiinţe, n-aş putea-o numi. La fel cum se poate explica succesul cărţii “50 de nuanţe de gri” sunt convins că se poate explica şi succesul cărţii “Studiul China”. Aş putea încerca să ghicesc şi aş spune, după o lectură (destul de iritantă) a acestei cărţi că succesul ei vine dintr-o combinaţie foarte reuşită între o ipoteză ce implică teamă (“proteinele animale sunt cancerigene”) şi cu un stil de scris atractiv pentru cei nefamiliarizaţi cu medicina şi nutriţia, mai ales pe fondul suficient de clar conform căruia avem şanse foarte mici să ni se pară mai sănătoşi americanii care mănâncă toată ziua hot-dogi comparativ cu chinezii de la ţară.

Sursă text: adriancopcea.com