Boala Lyme reprezinta o afectiune infectioasa transmisibila, provocata de bacteria Borrelia burgdorferi, transmisibila de la animale la om, respectiv prin muscatura sau intepatura de capusa.

Cunoscutul medic Mihai Craiu vorbeste intr-o postare pe pagina de Facebook Spitalul Virtual pentru Copii despre pericolele pe care le ascunde boala Lyme.

"In ultimele cateva zile au fost numeroase stiri despre capuse si despre boala Lyme, produsa de spirochete din familia Borellia.

Inainte de a ne panica excesiv, asa cum o facem de obicei, noi cei de ginta latina, cred ca ar fi utila lectura urmatoarelor randuri din tratatul despre “capusofobie aplicata” la romani (multumesc colegei mele dna doctor Otilia Tiganas de la care am luat cu imprumut acest termen atat de potrivit).

Cateva date esentiale

Căpuşele care se hrănesc sunt ferm ataşate in pielea pacientului. O căpuşă mica, de aspect rotund care merge pe pielea pacientului sau care este îndepărtată extrem de uşor nu a început încă procesul de hrănire si ca urmare nu poate sa transmită boala Lyme, o boala produsa de spirochete din familia Borellia.

Cum se poate petrece infectarea cu spirochete din clasa Borellia in urma muşcăturii de căpuşă?

Pe măsură ce căpuşa ataşată se hrăneşte, sugând sânge, aceasta se umfla, si eliberează saliva la nivelul plăgii produse prin muşcătură. Studiile experimentale efectuate pe animal dovedesc faptul ca spirochetele nu apar in saliva căpuşei decât după aproximativ 48 ore de când a început procesul de hrănire.

Spirochetele exista in număr redus (circa 500 de spirochete pe fiecare nimfa de Ixodes scapularis) doar in porţiunea mijlocie a tubului digestiv, nu si in saliva, la căpuşele care nu s-au hrănit [1]. Odată începută hrănirea, cu sânge uman, a căpuşei, se accelerează rata de multiplicare a spirochetelor cu o dublare a populaţiei existente la fiecare 4 ore, astfel încât după 36-48 ore se atinge o masa critica, ce permite si colonizarea salivei căpuşei.

Doar după mai mult de 48 de ore de la începutul hrănirii proliferarea spirochetelor permite identificarea acestora in saliva căpuşei. După 72 ore a fost identificat un număr maxim de peste 160.000 spirochete in fiecare căpuşă [1]. După 96 ore se obţine hrănirea maxima si căpuşa se detaşează iar numărul de spirochete scade progresiv si nu mai sunt identificate in alta parte decât in tubul digestiv al acesteia.

Ce facem mai departe?

Cunoscând acest mecanism de infectare, putem reduce riscul de transmisie a diverselor boli asociate muşcăturii de căpuşă, daca este omorâtă căpuşa ataşată, anterior extracţiei. Acest proces de omorâre in-situ a căpuşei ataşate nu creste riscul de reacţii alergice majore (anafilaxie) aşa cum au anticipat unii specialişti [2]

Durata cat a stat ataşată căpuşa este extrem de importanta atunci când evaluam riscul de transmisie pentru boala Lyme. Diversele specii de Borellia sunt rareori transmise in primele 48 de ore de la ataşarea acesteia. Intr-un studiu [3] in care a putut fi estimata perioada de ataşare a căpuşei s-a observat ca riscul de a dezvolta boala Lyme a fost 25% pentru acele cazuri in care a fost ataşată 72 ore, in timp ce pentru alte durate mai scurte riscul a fost nul. In alt studiu [4] riscul de boala a fost 20% la căpuşele ataşate cel puţin 72 ore si 1% la cele sub 72 ore.", se arată în postare.

In studiile experimentale efectuate pe rozătoare s-a dovedit ca, in cazul căpuşelor infectate cu Borellia burgdorferi, ataşate un timp de pana la 24ore, nu se transmit spirochetele la animalul de studiu. Daca ataşarea de prelungeşte la 48 ore circa 10% din animale vor fi infectate si vor face boala. In cazul unor ataşări mai lungi proporţia de infecţie creste la 70%, pentru o durata de cel puţin 72 ore [5].

Alt element major este aspectul căpuşei. Daca aceasta are un aspect normal sau este umflata cu sângele pe care l-a supt. La căpuşele ataşate ferm, dar care nu sunt umflate, riscul de a dezvolta boala Lyme a fost 1% într-o zona endemica, unde multe căpuşe sunt infectate cu Borellia [6].

Cum putem preveni boala Lyme la pacientul muscat de căpuşă?

La pacienţii care întrunesc anumite criterii [vezi imaginea din antet] este dovedita eficacitatea mulţumitoare a unei doze unice de 200 mg Doxiciclina – acest tratament a fost eficace in 87% din cazuri [3].

Aceasta doza este administrata pacienţilor începând de la vârsta de 12 ani. La copiii doza este de 4.4 mg/kg pana la maximum 200 mg, conform Academiei Americane de Pediatrie [7]. Din păcate nu exista studii pediatrice, cele mai multe date fiind extrapolate de la adult.

Pentru copiii mai mici de 8 ani, la care este contraindicata Doxiciclina, exista recomandarea CDC de utilizare de Amoxicilină, deşi studiile mai vechi, efectuate la adulţi, aduc rezultate contradictorii referitoare la amoxicilina [8] iar IDSA (Infectious Diseases Society of America) nu recomanda utilizarea altui medicament decât Doxiciclina in profilaxia pentru muşcătura de căpuşă [9].

Administram Doxiciclina tuturor pacienţilor muscaţi de căpuşă?

Evident ca aceasta ar duce la situaţii foarte neplăcute, in care multe persoane vor primi inutil antibiotic. In studiul citat anterior [3] se estimează ca vor fi trataţi intre 40 si 125 de persoane, pentru a preveni un caz de infecţie cu Borellia. Se ridica întrebarea daca este realmente necesara expunerea unui număr atât de mare de persoane la profilaxie cu antibiotice, in situaţia in care in Romania tratam deseori excesiv cu antibiotice.

Facem analize imediat după ce a fost scoasa o căpuşă?

Răspunsul este categoric negativ. Anticorpii, in cazul unei infecţii cu Borellia, vor apărea după cel puţin 4 săptămâni, deci nu putem decide atitudinea terapeutica folosind orice mijloace de detecţie pentru aceşti anticorpi.

Dar căpuşei ii putem face teste pentru a decide indicaţia de antibiotice?

Si acest răspuns este negativ. Deşi sunt disponibile unele teste comerciale de uz veterinar [NU pentru uz uman!] nu exista dovada ca utilizarea acestora va influenta decizia de tratament astfel încât sa fie diferita de recomandarea protocoalelor. (Although testing of individual ticks recovered from patients for B. burgdorferi by polymerase chain reaction (PCR) is available commercially, most experts do not recommend testing of ticks since the results do not affect clinical management. If the tick has not been attached for at least 36 hours, it is unlikely to have transmitted disease and no prophylaxis should be offered, even if PCR is positive.)

Concluzia tratatului de “Capusologie aplicata”?

Profilaxia se administreaza DOAR DACA sunt întrunite toate cele 5 criterii de mai jos:

a. Muşcătura este produsa de o căpuşă identificata ca fiind nimfa sau adult de Ixodes scapularis.

b. Căpuşa este ataşată de cel puţin 36 ore – Când nu se ştie exact, estimarea timpului de ataşare poate fi făcută si prin evaluarea gradului de umflare cu sânge al corpului căpuşei.

c. Profilaxia poate fin începută in primele 72 ore de la îndepărtarea căpuşei.

d. Proporţia de căpuşe infectate cu spirochete din clasa Borellia este egala sau mai mare de 20% in zona de unde provine căpuşă respectiva.

e. Profilaxia cu Doxiciclina nu este contraindicata la pacientul respectiv – copii cu vârsta sub 8 ani, gravidele sau femeile care alăptează.

Revenind la copiii mici din Romania, profilaxia cu Doxiciclina este contraindicata in majoritatea cazurilor de muşcătura de căpuşă.