Atenţie! Clorura de calciu, o soluţie periculoasă, se găseşte în brânzeturi

Asociaţia Pro Consumatori (APC) a achiziţionat din supermarketuri 34 tipuri de brânzeturi, în vederea realizării unui studiu prin care să atragă atenţia în ceea ce priveşte denaturarea unor sortimente de brânzeturi cu impact asupra bugetului şi sănătăţii consumatorilor. Analizele realizate de experţii APC au condus la descoperirea următoarelor substanţe în unele sortimente de brânzeturi: Conţin natamicină care produce vomă, anorexie ori diaree • Folosirea amidonului în reţeta unor sortimente de brânză mozzarella de către unii producători induce în eroare consumatorul deoarece Mozzarella se obţine numai din lapte, fără adaosuri de altă natură. • Folosirea natamicinei (E 235) în unele sortimente de brânză maturată cu pastă semi-tare, acest aditiv alimentar este folosit ca şi conservant artificial cu acţiune antibiotică, antifungică, fiind suspect de favorizarea dezvoltării unor agenţi microbieni patogeni. Totodată, poate provoca greaţă, vomă, anorexie, diaree şi iritarea pielii. În brânzeturi se găseşte şi un E care provoacă alergii • Folosirea în unele sortimente de brânză maturată cu pastă semi-tare a unui aditiv (E 1105) realizat din proteine extrase din ouă, cunoscut sub denumirea de lysozyme şi care poate provoca reacţii alergice; • Folosirea clorurii de calciu (E509) în unele sortimente de caşcaval, ca potenţiator de arome, agent de întărire şi acidifiant. Nitratul de sodiu creşte riscul apariţiei cancerului • Folosirea nitratului de sodiu în unele sortimente de brânzeturi semi-tari. Unele studii au arătat că există riscuri cancerigene asociate cu acest aditiv alimentar. În acelaşi timp, alte produse care le-au atras atenţia experţilor APC au fost cele grupate generic sub denumirea de ”topping pentru pizza”, care sunt prezentate ca specialităţi pe bază de grăsimi vegetale şi proteine din lapte, dar care mai au în compoziţie alte substanţe şi aditivi alimentari, cum ar fi: amidon, arome alimentare, guma locust, caragenan, acid citric, polifosfaţi de sodiu, citraţi de sodiu, fosfaţi de sodiu şi sorbat de sodiu. Din păcate, aceste produse induc în eroare consumatorii, atât prin prisma aspectului care imită foarte bine caşcavalul, dar şi prin faptul că sunt aşezate lângă sortimentele de caşcaval în cadrul marilor magazine. Unii producători au realizat amestecuri formate din caşcaval şi grăsimi vegetale, în speţă ulei de palmier, cărora le-au găsit şi denumiri specifice, cum ar fi: preparat alimentar pe bază de caşcaval şi grăsimi vegetale. Compoziţia unor astfel de produse este formată din: caşcaval afumat (27,5%), ulei de palmier (25%), apă, amidon din porumb, derivaţi din lapte, gelatină, sare iodată, aromă de fum şi săruri de topire (fosfaţi de sodiu-E339 şi difosfaţi de sodiu şi potasiu-E450). Lactatele „fără lapte“ Cu totul grave sunt lactatele „fără lapte“, „brânza de cauciuc“ şi alte „creaţii“ care, dacă s-ar vinde cu informarea corectă şi la preţul corect, nimeni nu ar avea ceva împotriva lor. Dar când aceste produse sunt vândute ca produse din lapte şi sub denumiri bine conotate în mentalul colectiv, avem de-a face cu falsuri grosolane şi cu infractori care ar trebui pedepsiţi aspru. Produsele lactate falsificate au avut un bun prilej de afirmare şi dezvoltare în contextul în care tot mai mulţi consumatori au trecut la diete de cruţare, în urma indicaţiilor medicilor, sau la diete de prevenţie (în cazul consumatoarelor care au format o tabără a vegetarienilor sau veganilor). Cheagul chimic este mai ieftin, iar tentaţia înlocuirii cheagului este iminentă. Unul dintre cele mai folosite cheaguri chimice (mai exact substanţă de coagulare, înlocuitor de cheag) este clorura de calciu, cu formula chimică CaCl2, (mai exact CaCl2(H2O)x, unde x = 0, 1, 2, 4, şi 6), o sare a calciului cu acidul clorhidric. În toate variantele, clorura de calciu se dizolvă foarte bine în apă. În principiu, sarea respectivă este higroscopică (avidă de apă), deci se foloseşte foarte mult ca desicant (absorbant al umezelii). Clorura de calciu se obţine din calcar, prin reacţie cu acidul clorhidric, sau ca produs secundar la obţinerea sodei. Cea mai largă utilizare, în ultimii şi viitorii ani, a clorurii de calciu vizează prevenirea formării gheţii şi îndepărtarea acesteia de pe şosele; faţă de sarea obişnuită (clorura de sodiu - NaCl), proprietăţile clorurii de calciu o fac mult mai eficientă în lupta cu adversităţile iernii pe şosele (este eficientă până la temperaturi de minus 52 grade Celsius), astfel că peste jumătate din producţia mondială de clorură de calciu se foloseşte în acest scop.

„Pentru variatele sale proprietăţi se mai foloseşte: la dedurizarea apei din bazine de înot sau din bazine cu faună marină, în industria chimică la producerea altor substanţe chimice, în construcţii, industria de foraj şi metalurgie, în medicină la tratarea intoxicaţiei cu magneziu şi foarte multe utilizări are în industria alimentară, unde are codul european E509 ca aditiv (agent de întărire, de sporire a fermităţii ţesuturilor – pulpele fructelor din conservele de legume, pasta de brânză tofu, dar şi pentru producerea unui înlocuitor de caviar din sucuri de legume şi fructe, ingredient în băuturile sportivilor etc. O utilizare specială vizează sterilizarea masculilor de la speciile animale, prin injectarea unei soluţii de clorură de calciu.” Prof. Univ. Dr. Ion Schileru – Departamentul de Business, Ştiinţele Consumatorului şi Managementul Calităţii, ASE Bucureşti.

Clorura de calciu în este cunoscut că dă alergii, este bănuită de favorizarea cancerului mamar şi este considerată un factor de scădere a fertilităţii masculine. Limita zilnică admisă în consumul unui adult este estimată la nivelul a 160-345 mg. Acumularea (clorurii) de calciu în organism (hipercalcemie) determină o serie de reacţii, printre care: gust calcaros în gură, dureri de stomac, bufeuri, greaţă şi vărsături, lipsa apetitului, sete extremă, dureri osoase, aritmie, pietre la rinichi, comă.

Studiul privind calitatea brânzeturilor face parte din Campania Naţională de Informare şi Educare: ”Să învăţăm să înţelegem eticheta!”. Prin această campanie, experţii Asociaţiei Pro Consumatori (APC) îşi propun să-i înveţe pe consumatori să înţeleagă eticheta produselor alimentare astfel încât aceştia să facă achiziţii în cunoştinţă de cauză.