VIDEO: Intervenţia care previne infarctul

Recomandată pacienţilor cu angină pectorală şi celor care au suferit un infarct, coronarografia poate evalua aspectul arterelor coronare (cele care duc sângele la inimă). Dacă medicul observă îngustări mai mari de 50-70% pe anumite segmente, el poate recomanda dilatarea lor cu ajutorul unui balon şi a unui stent.

„Îngustarea arterelor apare, în general, în urma depunerii de colesterol şi de calciu între straturile lor. Stentul, dispozitivul care ajută la lărgirea vaselor de sânge, este fabricat din diverse aliaje şi are calităţi diferite privind reactivitatea organismului faţă de el”, explică Rodica Niculescu, medic primar cardiologie, competenţă cardiologie intervenţională la Spitalul Sanador.

Ce presupune montarea stentului Angioplastia coronariană cu stent este o intervenţie minim invazivă, ce se realizează la nivelul vaselor de sânge. Pentru că presupune prezenţa aparatului numit angiograf (utilizează razele X), procedura se realizează într-un laborator de cardiologie intervenţională.

„Iniţial, se face o puncţie la artera femurală sau radială, se introduce un balon pe un ghid metalic, iar acesta se extinde în locul în care artera este îngustată. Balonul se îndepărtează şi se introduce stentul pus pe un alt balon vidat. După ce se umflă cel de-al doilea balon şi stentul rămâne fixat, el se scoate din corp”, spune medicul Rodica Niculescu.

Odată introdus, stentul asigură dilatarea zonei şi fluidificarea fluxului de sânge care circulă spre inimă.

Ca în cazul oricărei intervenţii medicale, pacienţii cărora li se montează un stent pot întâmpina complicaţii. Acestea, pot apărea la nivelul puncţiei, cum sunt hematoamele (acumulare de sânge), dar şi la cel al arterei. De asemenea, ele pot surveni imediat după intervenţia medicală, fie după o perioadă mai lungă de timp.

„Complicaţiile acute apar la nivelul arterei coronare şi ţin de reacţia pe care vasul de sânge o are la stent: spasm vascular, disecţia arterei, tromboza arterei (formarea unui cheag de sânge)”, explică medicul cardiolog. Complicaţiile pot apărea şi mai târziu, la 3-9 luni după realizarea procedurii.

Cele tardive apar ca urmare a modului în care organismul percepe corpul străin, respectiv stentul. „Există riscul ca faţa interioară a stentului să se îmbrace cu numeroase straturi de celule, iar artera să se îngusteze din nou”, spune medicul primar Rodica Niculescu.

Perioada de recuperare de după intervenţie diferă de la o persoană la alta, spun specialiştii. În plus, ea depinde de gravitatea afecţiunilor coronariene şi de locul unde a fost făcută puncţia.

„Dacă pacientul a beneficiat de o puncţie radială se va putea mobiliza imediat după intervenţie, cu indicaţia ca mâna să rămână în repaus 4-6 ore, cu o brăţară compresivă. Dacă puncţia s-a făcut femural, atunci pacientul trebuie să stea în repaus absolut 12-24 de ore, în funcţie de dificultatea intervenţiei şi de tratamentul anticoagulant, antiagregant sau specific pe care l-a primit”, adăugă medicul cardiolog.

Deoarece la coronarografie se foloseşte substanţă de contrast, medicul trebuie să verifice înainte şi după procedură şi starea rinichilor a pacientului. Pentru a elimina substanţa, el trebuie să consume o cantitate mai mare de lichid. Externarea se poate face la 48 de ore după procedură sau după 5-7 zile în cazul persoanelor cu sindroam coronarian.

Dacă arterele sunt îngustate mai mult de 50% se recomandă tratament medicamentos, iar peste 70% se indică intervenţia chirurgicală clasică de by-pass coronarian.

CITAT: Riscul de apariţie a complicaţiilor tardive la nediabetici este de 25%, iar la cei care suferă de diabet zaharat este de 40%.

Rodica Niculescu, medic primar cardiologie, competenţă cardiologie intervenţională, Spitalul Sanador.

Există şi stenturi absorbabile

Angioplastia coronariană cu stent poate avea loc în continuarea coronarografiei sau într-un timp doi, programată, când necesită o nouă puncţie la artera femurală sau radială. Există stenturi metalice simple şi stenturi farmacologic active (reduc riscul complicaţiilor). În ultimii ani, s-au dezvoltat şi stenturi absorbabile.

Ele se resorb în primii doi ani de la montare. Pentru aceşti pacienţi, rămâne esenţială colaborarea cu medicul cardiolog clinician şi cu medicul intervenţionist, în vederea evaluării periodice sau refacerea coronarografiei.