Tot ce trebuie să ştii despre sindromul premenstrual

Se estimează că 3 din 4 femei sunt afectate de o anumită formă a PMS la fiecare menstruaţie. Practic, fiecare femeie prezintă cel puţin un simptom al sindromului premenstrual în decursul vieţii. Vârful de incidenţa al sindromului premenstrual este între 20 şi 40 de ani.

Deşi intensitatea manifestărilor variază de la lună la lună, simptomele tind să se repete lunar după un tipar previzibil pentru fiecare femeie afectată. Cum recunoaştem sindromul premenstrual? Simptomatologia are o evoluţie oscilantă, cu agravări şi ameliorări pe toată perioadă reproductivă a femeii. Semnele şi simptomele sindromului premenstrual apar în a doua jumatate a ciclului menstrual, de obicei cu 7-10 zile înainte de menstruaţie. La majoritatea femeilor manifestările dispar la începutul menstruaţiei. Peste 150 de simptome sunt descrise în cadrul sindromului premenstrual. Numărul şi intensitatea simptomelor cunoaşte o mare variabilitate, fiind specifice fiecărei femei; în acelaşi timp intensitatea manifestărilor poate varia cu fiecare ciclu menstrual. Cele mai frecvente manifestări ale sindromului premenstrual includ: Simptome emoţionale şi comportamentale - Anxietate sau încordare - Stare depresivă - Modificări bruşte ale dispoziţiei (furie sau iritabilitate) - Modificări ale apetitului şi apetit crescut pentru anumite alimente - Tulburări ale somnului (insomnie) - Izolare socială - Incapacitate de concentrare Semne şi simptome fizice: - Oboseală - Cefalee (durere de cap) - Dureri musculare sau articulare - Balonare abdominală - Constipaţie sau diaree - Sensibilitatea sânilor - Episoade de acnee Aproximativ 8% din femei prezintă o formă severă de sindrom premenstrual –tulburare disforică premenstruală, cu semne şi simptome accentuate: modificări severe ale dispoziţiei, depresie accentuată, furie, anxietate, respect de sine scăzut, sentimente de inutilitate, dificultăţi de concentrare. Care sunt cauzele sindromului? Cauzele exacte ale sindromului premenstrual sunt încă necunoscute, dar au fost identificaţi o serie de factori care pot contribui la apariţia afecţiunii: - Modificările hormonale. Simptomatologia variază cu fluctuaţiile hormonale şi dispare în sarcină şi menopauză - Depresia nediagnosticată poate fi responsabilă pentru manifestările severe ale sindromului premenstrual, cu toate că nu poate fi incriminată pentru toate simptomele - Schimbări chimice la nivelul sistemului nervos. Cercetările recente arată cu variaţia anumitor substanţe chimice cu rol de neurotransmiţători (serotonină) care influenţează dispoziţia ar putea fi incriminată în apariţia sindromului premenstrual - Alimentaţia dezechilibrată. Deficitul de vitamina B6 sau a unor acizi graşi esenţiali, consumul de alcool şi cofeină pot conduce la apariţia sau agravarea simptomatologiei. - Stresul. Stresul poate agrava manifestările sindromului premenstrual. Cum se pune diagnosticul? Nu există un algoritm standard de diagnostic al sindromului premesntrual. Ca parte a strategiei de diagnostic se recomandă testarea funcţiei tiroidei, deoarece anumite afecţiuni tiroidiene pot avea o simptomatologie similară sindromului premenstrual.

Un alt element important pentru diagnostic este reprezentat de întocmirea unui jurnal lunar al simptomelor pentru cel puţin două luni, care să conţină: momentul apariţiei şi terminării menstruaţiei, momentul apariţiei şi intensitatea simptomelor înaintea şi în cursul menstruaţiei.

Conform Societăţii Americane de Obstetrică şi Ginecologie diagnosticul de sindrom premenstrual se impune atunci când:

- Simptomatologia apare în ultimele două săptămâni înaintea menstruaţiei

- Simptomele afectează calitatea vieţii

- Au fost excluse alte cauze medicale cu simtome asemănătoare: depresie, afecţiuni ale tiroidei, sindrom de oboseală cronică, sindromul colonului iritabil.

Principiile de tratament ale sindromului premenstrual cunosc trei abordări: educaţia femeilor, modificarea alimentaţiei şi stilului de viaţă şi tratamentul medicamentos.

Educaţia pacientelor cu privire la sindromul premenstrual va determina o mai bună înţelegere a simptomelor precum şi certitudinea că suferinţa se va sfârşi o dată cu terminarea menstruaţiei. Păstrarea unui jurnal lunar determină asumarea bolii prin monitorizarea simptomelor, creşterea capacităţii de reacţie şi de luptă împotriva bolii, precum şi eliberarea stresului.

O nutriţie echilibrată contribuie la starea generală de bine atât fizică cât şi mentală. Scăderea cantităţii de alcool, cofeină, zahăr şi sare poate conduce la ameliorarea simptomatologiei. Se recomandă o dietă săracă în grăsimi şi bogată în fibre, precum şi administrarea unor suplimente alimentare care conţin vitamina B6, vitamina A şi E, calciu, zinc şi magneziu.

S-a observat că intensitatea bolii scade prin fracţionarea alimentaţiei în şase sau mai multe mese mici pe zi, menţinându-se astfel un nivel constant al insulinei.

Un program regulat de exerciţii fizice contribuie la menţinerea stării generale de sănătate precum şi la ameliorarea simptomelor sindromului premenstrual. Somnul suficient este de asemenea important pentru succesul tratamentului. Privarea de somn poate exacerba oboseala şi starea de iritabilitate.

Terapia medicamentoasă include antiinflamatoarele non-steroidiene (aspirina, ibuprofen) care ameliorează cefaleea, durerile musculare sau articulare şi crampele. Medicaţia antidepresivă se utilizează cu succes în cazuri atent selecţionate, putând ameliora oboseala, problemele de somn precum şi apetitul exagerat.

Diureticele scad retenţia de fluide prezentă în sindromul premenstrual. Medicaţia hormonală precum şi pilulele contraceptive pot fi utile în strategia de control al sindromului premenstrual.

Sindromul premenstrual nu poate fi prevenit, dar o strategie terapeutică individualizată pentru fiecare femeie în parte poate ameliora simptomele crescând astfel calitatea vieţii pacientelor care suferă de această boală.