Când este nevoie de stimularea ovariană

Terapia de stimulare ovariană este indicată femeilor cu anovulaţie (absenţa ovulaţiei), celor cu afecţiuni ovariene (precum sindromul ovarelor polichistice) sau cu ovulaţie neregulată. De asemenea, terapia poate fi recomandată şi femeilor cu cicluri menstruale neregulate sau foarte lungi (40 sau mai multe zile), survenite la femeile cu anorexie sau la cele cu activităţi fizice intense. Conform statisticilor, după stimularea ovariană, şansele de a obţine o sarcină la şase luni de la începerea tratamentului sunt de 60 %. Ce presupune Tratamentul are ca scop stimularea ovulaţiei sau a maturizării foliculului (săculeţ care conţine ovulul). Odată cu începerea menstruaţiei, este iniţiată şi maturizarea unui ovul din ovar. În cadrul acestui proces, ovulul este împins din ovar, ajungând în trompa uterină, şi, de aici, în uter. În acest timp, ovulul poate fi fecundat. Pentru stimularea ovariană, medicul recomandă, într-o primă fază, o terapie medicamentoasă prin care se urmăreşte inducerea ovulaţiei pentru obţinerea unei sarcini pe cale naturală. De asemenea, stimularea hormonală este una dintre etapele procedeelor de reproducere umană asistată, precum fertilizarea in vitro. Stimularea ovariană poate începe numai după anumite investigaţii medicale. În afară de consultul ginecologic în care este inclusă şi ecografia transvaginală, medicul va solicita efectuarea unor analize de sânge pentru dozarea unor hormoni (FSH, LH şi estradiol).

Are riscuri?

Cea mai gravă complicaţie a tratamentelor de stimulare ovariană în cadrul procedurilor de reproducere umană asistată o reprezintă hiperstimularea. Astfel, aceasta poate da, în forma severă, insuficienţă respiratorie şi hepato-renală, dureri abdominale puternice cauzate de mărirea în volum a ovarelor sau accident vascular cerebral, fiind nevoie de spitalizare.