VIDEO: Atenţie la culoarea aluniţelor!

1 2 jpg jpeg

Aluniţele sunt formaţiuni pigmentare de culori, forme şi mărimi variate, care apar la naştere sau în decursul vieţii.

Pentru a evita transformarea acestora într-un melanom malign, un tip de cancer al pielii de o agresivitate foarte crescută, este indicat să examinăm periodic aluniţele, acordând atenţie unor semne uşor de depistat la o privire atentă.

Semnele care trebuie să ne alerteze şi să ne trimită la medicul dermatolog sunt reunite, pentru a fi mai uşor memorate, în sistemul ABCDE.

Asimetria. Dacă aluniţa este asimetrică, atunci este cazul să ne îngrijorăm.

Bordura. Dacă marginile aluniţei sunt neregulate, imprecis delimitate, zdrenţuite sau şterse, e momentul să mergem la un dermatolog.

Culoarea. Dacă aluniţa prezintă pe suprafaţă mai multe culori amestecate, atunci poate fi vorba despre un cancer al pielii.

Dimensiunile. Dacă diametrul aluniţei depăşeşte 6 mm sau creşte în dimensiuni, atunci este periculoasă.

Elevaţia. Trebuie să fim atenţi dacă aluniţa prezintă pe suprafaţă mici noduli reliefaţi.

Contrar părerii populare că dacă “se umblă” la o aluniţă, aceasta se va maligniza, realitatea e alta: odată cu intervenţia, riscul de cancer se reduce la zero.

Intervenţia chirurgicală poate fi realizată de medicul dermatolog sau de chirurgul plastician. După scoatere, aluniţa este de obicei trimisă laboratorului de anatomopatologie spre examinare şi precizarea cu certitudine a naturii acesteia.

Folosiţi cremă de protecţie şi iarna!

Un factor important care predispune la cancerizarea aluniţelor este expunerea la razele ultraviolete. Aceasta poate surveni atât vara, cât şi pe parcursul iernii.

Iarna, razele soarelui pot fi foarte intense, mai ales în cazul celor care practică sporturi de sezon, pentru că se reflectă pe suprafaţa zăpezii, dublând cantitatea care ajunge la nivelul pielii. Astfel, crema fotoprotectoare, atât de necesară pe timpul verii, este deosebit de utilă şi iarna!

Aluniţele trebuie excizate în următoarele cazuri

Aluniţe traumatizate, care au sângerat sau care au fost rupte.

Aluniţe greu accesibile autoexaminării. Observarea în timp a aluniţelor de către pacient reduce considerabil riscul malignizării prin surprinderea precoce a semnelor de transformare.

Nevii situaţi în zonele expuse traumatismelor (aluniţele de sub centură, sub bretelele sutienului, aluniţele din pielea capului care pot fi traumatizate la tuns sau la pieptănat). Nevii situaţi pe mucoasa orală sau genitală.

Nevii subunghiali sau cei situaţi la marginea unghiilor.