Tot ce trebuie să ştii despre stafilococul auriu

Pândeşte pe haine sau pe clanţele uşilor, pe comutatoarele de lumină, pe podele sau pe marginile patului. Chiar şi pe pielea noastră se simte în largul său. Conform unor estimări recente, în Europa o treime din oameni sunt purtători ai stafilococului auriu (Staphylococcus aureus, în latină). Dar numai câţiva dintre ei vor suferi, la un moment dat, de o infecţie stafilococică. Aceasta se declanşează atunci când imunitatea organismului scade sau când bacteria reuşeşte să pătrundă în organism, printr-o rană deschisă sau un cateter.

Dacă infecţia apare pe piele, provoacă, de obicei, doar inflamaţii relativ inofensive. Dacă se produce însă în organism, poate să ducă la o multitudine de boli grave - afecţiuni musculare, pneumonie, infecţii ale plăgilor sau, în cel mai rău caz, septicemie. Practic, orice organ poate fi afectat de inflamaţia produsă de această bacterie. Iar problema majoră în tratarea unei infecţii cu stafilococ auriu este faptul că, în multe cazuri, acesta se dovedeşte a fi rezistent la meticilină (MRSA), caz în care tratamentul cu majoritatea antibioticelor este ineficient. Super-microbul din spitale La fel ca alţi bacili periculoşi, formele MRSA ale stafilococului auriu îi afectează mai ales pe pacienţii internaţi în spitale, cărora li se administrează doze mari sau prelungite de antibiotice. Aceste terapii medicamentoase distrug flora intestinală benefică şi favorizează proliferarea bacteriei, care va profita de sistemul imunitar deja slăbit al bolnavului şi se va înmulţi cu repeziciune. Cum se manifestă Simptomele tipice ale unei infecţii cu stafilocoul auriu sunt : apariţia unor umflături (edeme), iritaţii sau pete roşietice pe piele, senzaţie de greaţă şi vomă.

Atunci când stafilococul pătrunde printr-o rană deschisă în straturile profunde ale pielii, unde se multiplică, duce la apariţia unor abcese purulente, numite furuncule. Dacă ajunge în mucoase, se va manifesta sub forma unor sinuzite sau otite. Mai grave sunt infecţiile invazive, care pot afecta orice organ: de la cistită, infecţie gastro-intestinală sau mastită (în perioada de lactaţie) până la osteomielită, endocardită (mai ales după înlocuirea unei valve cardiace) sau pneumonie, până la septicemie.

Ca în multe alte situaţii, cel mai bun tratament este, desigur, prevenţia. Prevenirea infecţiei cu stafilococul auriu include, în principal, curăţenia, spălarea şi dezinfectarea mâinilor. Orice rană trebuie să fie curăţată bine şi bandajată, astfel încât să nu permită pătrunderea bacteriilor în organism. Pe scurt, cuvântul-cheie este igiena.

Dacă analizele au relevat prezenţa unei infecţii cu stafilococ auriu în organism, tratamentul va consta, în principal, în administrarea unor antibiotice puternice. În cazul infecţiilor pielii sau ale ţesuturilor moi, pot fi necesare şi proceduri chirurgicale.

Din păcate, în cazul germenilor MRSA (rezistenţi la antibiotice) tratamentul este o ruletă rusească, întrucât chiar şi cele mai avansate antibiotice pot să nu funcţioneze. Astfel de tulpini perfide sunt, din păcate, tot mai frecvente, mai ales în spitale. Iar găsirea unui substitut adecvat pentru antibioticele care nu îi vin de hac acestui stafilococ reprezintă, în continuare, una din marile provocări ale cercetării medicale.

În luna iulie a anului trecut, o echipă de cercetători de la Universitatea Tübingen din Germania a anunţat că a descoperit substanţa Lugdunin, cu efecte spectaculoase în lupta împotriva tulpinilor de Stafilococ rezistente la antibiotice. Acesta a fost creat prin prelucrarea unei bacterii care trăieşte în cavitatea nazală a oamenilor. Testele efectuate pe cobai au confirmat eficacitatea noului tratament. Dar până la eventuala aprobare a acestuia mai este încă o cale destul de lungă de parcurs.

Info

Sunt mai expuse infecţiilor stafilococice persoanele cu boli asociate (diabet, cancer), cele cu imunitatea scăzută şi nou născuţii.