Mituri şi controverse despre vaccinare

«Vaccinurile sunt pline de chimicale periculoase» Una dintre marile temeri legate de vaccinuri este prezenţa chimicalelor în componenţa lor. Mai exact, este vorba despre timerosal (un agent de conservare care conţine mercur), aluminiu (adjuvant folosit pentru consolidarea răspunsului imun) şi formaldehidă (utilizată pentru a inactiva bacteriile sau virusurile din vaccinuri).

Cantităţile acestora sunt însă destul de mici, iar mercurul a fost eliminat din multe vaccinuri. În ceea ce priveşte formaldehida, nivelul este mai mic de 0,02%, iar cantitatea de săruri de aluminiu este cuprinsă între 0,2 mg şi 0,85 mg la o doză, ceea ce este prea puţin pentru a cauza probleme de sănătate.

Relaţia dintre vaccinarea contra hepatitei B şi scleroza multiplă a făcut obiectul multor controverse. Au existat studii care au arătat că persoanele care au făcut vaccinul contra hepatitei B au un risc mai mare de a face scleroză multiplă. Totuşi, cercetările sunt contradictorii. Astfel, studiu recent al Institutului de Medicină din SUA arată că nu există o relaţie de cauzalitate între cele două.

Există părinţi care au convingerea că bolile copilăriei au „rostul” lor şi că e mai bine „să fie făcute la timpul lor”, pentru că astfel se va obţine imunitate pe viaţă. În America, de pildă, există chiar „petreceri pentru varicelă” (pox-parties). Indiferent dacă este vorba despre copii sau adulţi, complicaţiile bolilor prevenibile prin vaccinare sunt fi mai mari decât riscurile imunzării.

De pildă, poliomielita poate duce la paralizie, situaţie incomparabil mai gravă decât posibilele reacţii adverse ale vaccinului (roşeaţă şi durere locală). De asemenea, gripa poate avea complicaţii severe (encefalită, pneumonie), mai ales în cazul copiilor şi bolnavilor cronic.

În sarcină, unele vaccinuri se pot face, altele, nu. La gravide, când există riscuri mari de îmbolnăvire, medicii recomadă vaccinurile inactivate, în componenţa cărora se regăsesc bacterii sau virusuri omorâte. În sarcină, se poate face vaccinul contra gripei, mai ales că gravidele au un risc mai mare de a face complicaţii precum pneumonia.

Pentru femeile cu risc mare de infecţie, se poate lua în calcul imunizarea împotriva hepatitei B. De asemenea, în cazul în care medicul recomandă, se poate face vaccinul diftero-tetanic, în luna a şaptea sau a opta de sarcină. Sunt contraindicate vaccinurile contra rujeolei, oreionului, rubeolei, varicelei, tuberculozei, HPV, hepatitei A, poliomielitei, antraxului, encefalitei virale, febrei tifoide şi variolei.

Ca orice medicament, şi vaccinurile pot avea efecte adverse. Aş face o diferenţiere între efectele normale şi cele adverse. Fiind vorba de stimularea sistemului imun, vaccinurile au şi efecte „normale”, ce pot consta în durere locală, oboseală, subfebrilitate sau chiar febră (aceasta fiind o reacţie de apărare).

Unul dintre efectele adverse este şocul anafilactic, dacă există un fond alergic, dar acesta se combate prin intervenţia medicală imediată (motiv pentru care susţin că vaccinarea este un act medical care trebuie să fie efectuat într-o unitate sanitară). Fiecare vaccin poate avea tipuri diferite de efecte, acestea sunt stipulate în prospecte. Ideal ar fi să nu analizăm cu prioritate efectele adverse care se înregistrează la un procent mic de persoane şi să ne gândim la beneficiile care se înregistrează la peste 95% dintre vaccinaţi.

Dr. Vlad Portelli

medic generalist pediatrie, Nei Medica, Bucureşti

Au existat controverse care au implicat vaccinul ROR (împotriva rujeolei, oreionului şi rubeolei) şi posibilitatea apariţiei autismului, în urma unui studiu publicat în 1998 de dr. Andrew Wakefield. El a afirmat că studiile sale preliminare au arătat o legătură între vaccinul ROR şi autism sau boli intestinale.

Soluţia propusă la vremea aceea era fie vaccinarea singulară (pentru fiecare boală în parte), fie eliminarea ei. Concluzia a aparţinut unui studiu britanic publicat în 1998 în prestigioasa revistă „Lancet” şi a avut ca urmare scăderea semnificativă a utilizării acestui vaccin în rândul englezilor.

Cercetarea a folosit un eşantion de 12 copii, iar studiile epidemiologice realizate în următoarea decadă nu au găsit nicio legătură între vaccinarea ROR şi autism. Investigaţiile realizate ulterior sub coordonarea Consiliului Medical General din Marea Britanie au concluzionat că medicul a falsificat datele disponibile şi a dat dovadă de lipsă de etică în tratarea celor 12 copii.