Fumatul pasiv. Efecte ale timpului petrecut printre „fumurile“ altora

Cu toţii avem cel puţin o persoană din familie sau printre prieteni fumători. A fuma este o nouă metodă de a defini pe cineva, iar fumatul este văzut ca un obicei din ce în ce mai normal.

Deşi există multă informaţie cu privire la efectele fumatului pe termen lung, fumatul este una dintre cele mai des întâlnite dependenţe, mai mult, fumatul este printre cauzele principale ale mortalităţii la nivel mondial.

A alege să fumezi este o decizie personală, însă altfel stă treaba dacă vorbim despre fumatul pasiv. Fără să realizăm, cei care fumează poluează şi aerul celor care nu fumează, de aici şi termenul de fumat pasiv. Fumatul în sine creează o multitudine de neplăceri şi boli care afectează persoana fumătoare, iar ceea ce este îngrijorător este faptul că fumul îi afectează şi pe cei care stau pe lângă fumători.

Fumatul pasiv – nefumătorii sunt la fel de predispuşi la bolile grave din urma acestui obicei ca fumătorii

Studiile înregistrate au scos la iveală date despre efectele negative ale fumatului pasiv asupra sănătăţii. Fumătorii pasivi suferă mai des de afecţiuni respiratorii, precum tuse cronică sau simptome ale bronşitei cronice, riscul de a se îmbolnăvi de astm sau bronşită cronică este mai ridicat şi diminuarea capacităţilor fizice creşte pe măsură ce nefumătorii sunt mai expuşi la fum.

Studiile recente vor să demonstreze că nefumătorii sunt la fel de expuşi ca şi fumătorii la boli respiratorii sau chiar boli grave, precum cancer. Nu mai este un secret că 85% din suferinzii de bronşită cronică fumează sau au fumat mult timp, 70% din fumători suferă de boli cardiovasculare sau mor din cauza lor, iar 90% dintre suferinzii de cancer pulmonar au fumat timp îndelungat.

Tabagismul pasiv sau fumatul pasiv intervine atunci când persoane nefumătoare, inclusiv copii, sunt expuse fără voia lor la fumul de ţigară. Fumul poluează spaţiile închise, milioane de oameni suferind de poluare la locul de muncă, acasă sau în spaţiile publice.

Substanţele care cauzează tumorile maligne din fumul de ţigară au fost găsite şi la nefumători. Cu cât expunerea este mai prelungită, cu atât concentraţia de substanţe nocive creşte în organe, în sânge sau urină. Cercetările ştiinţifice au arătat că riscul de a dezvolta o tumoare canceroasă în urma expunerii la fumul de ţigară există.

Fumatul pasiv – cei mai afectaţi de fumatul pasiv sunt copiii

Alte cercetări au arătat că persoanele care fumează pasiv sunt mai expuse la bolile căilor respiratorii, cei mai afectaţi fiind copiii. Aceştia au un risc mult mai mare de a dezvolta infecţii ale tractului respirator, de a se îmbolnăvi de astm şi au o încetinire a dezvoltării capacităţii pulmonare. Mai mult decât atât, copiii expuşi frecvent la fumul de ţigară sunt mai des spitalizaţi decât ceilalţi şi lipsesc mai mult de la şcoală din cauza dificultăţilor respiratorii.

Numeroase studii efectuate pe tema efectele fumatului pasiv, au arătat că nou-născuţii persoanelor fumătoare se nasc cu o greutate mai mică faţă de greutatea normală a unui nou-născut. Iar greutatea scade cu cât femeia însărcinată fumează mai mult pe perioada sarcinii. În plus, bebeluşii de până la 1 an sunt mult mai predispuşi să se îmbolnăvească în primul lor an de viaţă.

Efecte negative în urma expunerii constante la fumul de ţigară s-au constatat şi la copiii cu vârste cuprinse între 5 şi 16 ani. Aceştia suferă mult mai des de forme de iritare ale căilor respiratorii, precum insuficienţă respiratorie, expectoraţii, tuse şi şuierături. Mai mult, aceşti tineri suferă mai des de inflamaţii ale canalului auditiv şi amigdalite. Numărul cazurilor de astm, precum şi gravitatea crizelor depinde de consumul mai mic sau mai mare din cadrul anturajului lor. Aşadar, fumatul pasiv la adolescenţi creşte riscul predispunerii lor la astm.

Fumatul pasiv – cu cât se inhalează mai des şi mai mult fum de ţigară, cu atât creşte probabilitatea dezvoltării unei boli respiratorii la adult

Şi în cazul adulţilor, lucrurile sunt la fel de îngrijorătoare. Fumatul pasiv la adulţi creează o serie de afecţiuni respiratorii: insuficienţă respiratorie, bronşită acută, tuse, expectoraţii, respiraţie şuierătoare şi bronşită cronică cu expectoraţie purulentă. Statistic, persoanele nefumătoare, nevoite să respire aer îmbibat de fum, au prezentat următoarele simptome după o expunere îndelungată: tuse cronică – 11%, bronşită cronică – 7% şi respiraţie şuierătoare – 7%. Cazurile de afecţiuni respiratorii cresc la persoanele nefumătoare pe măsură ce aceştia sunt constrânşi să stea cât mai mult în încăperi pline de fum.

Probabilitatea ca o persoană adultă să dezvolte astm bronşic este de două ori mai mare dacă durata expunerii zilnice la fumul de ţigară este de mai mult de trei ore. Riscul de a dezvolta alte afecţiuni respiratorii ca fumător pasiv creşte considerabil cu cât numărul persoanelor fumătoare din jur este mai mare. Cel mai grav este că afecţiunile pot apărea după mulţi ani de la expunerea la fumul de ţigară şi atunci evoluţia bolii să fie mult mai rapidă decât în mod normal.

Persoanele nefumătoare, care sunt expuse fumului de ţigară pe o perioadă lungă de timp într-un spaţiu unde sunt mai mulţi fumători, riscă să aibă în timp probleme respiratorii mult mai mari, să fie expuşi diminuării capacităţilor fizice şi a slăbirii sistemului imunitar.