De câte tipuri este diabetul

DIABET ZAHARAT DE TIP 1

Caracteristici: Această afecţiune este caracterizată prin reacţia anormală a organismului îndreptată împotriva propriilor celule secretoare de insulină, reacţie urmată de distrugerea acestora până aproape de dispariţie.

Mai este numit şi insulinodependent, pentru că persoanele afectate de această boală trebuie să primească tratament cu insulină pentru a supravieţui.

Frecvenţă: 5-10%

Vârstă: În cele mai multe cazuri, boala apare în copilărie sau la adulţii tineri, însă poate surveni la orice vârstă.

Cauze: Boala apare pe un fond genetic predispozant, fiind favorizată de unii factori. Printre aceştia, se numără infecţiile virale (virusul rubeolei), unele toxine alimentare, introducerea timpurie a laptelui de vacă în alimentaţia sugarului.

Cum se manifestă: Diabetul de tip 1 are ca simptome eliminarea excesivă de urină, sete intensă, oboseala, foamea accentuată şi scăderea în greutate.

DIABET ZAHARAT DE TIP 2

Caracteristici: În cadrul diabetului de tip 2, există o secreţie insuficientă de insulină, precum şi un deficit în utilizarea acesteia (insulinorezistenţă).

Frecvenţă: 90-95%

Vârstă: Boala apare mai ales după vârsta de 40 de ani.

Cauze: Există o predispoziţie genetică în apariţia diabetului zaharat de tip 2. De asemenea, este favorizată de alimentaţia bogată în grăsimi şi zahăr, stres, sedentarism, obezitate. În cele mai multe cazuri, diabetul de tip 2 este asociat cu sindromul metabolic (obezitate abdominală, nivel crescut de grăsimi în sânge, hipertensiune).

Cum se manifestă: Simptomele sunt asemănătoare cu cele ale diabetului de tip 1, la care se adaugă amorţeala picioarelor, vindecarea greoaie a rănilor, vederea înceţoşată Nu neglija prediabetul! Există o stare premergătoare apariţiei diabetului zaharat de tip 2, numită prediabet sau toleranţă alterată la glucoză. Mai exact, glicemia are valori mari, însă nu atât de mari pentru a fi pus diagnosticul de diabet. Aproape 4% din români au diabet, procentul fiind în creştere, din cauza alimentaţiei nesănătoase şi a sedentarismului.

Diagnosticul de prediabet se pune când valorile glicemiei sunt situate între 100 – 125 mg/dl (pe nemâncate) sau între 140 – 199 mg/dl (după testul de toleranţă orală la glucoză). Pentru a preveni sau întârzia apariţia bolii, se impun unele măsuri.

Este nevoie de scăderea în greutate (ceea ce are ca efect o mai bună utilizare a insulinei), adoptarea unei diete echilibrate (săracă în grăsimi şi cu consum echilibrat de carbohidraţi), activitate fizică (30 de minute de mişcare zilnic), monitorizarea sau tratarea tensiunii şi a colesterolului.

Unele gravide se pot confrunta cu o formă de diabet specifică sarcinii, cunoscută şi ca diabet gestaţional. Acest lucru se produce din cauza modificărilor hormonale şi metabolice specifice acestei perioade. Hiperglicemia la gravide apare din cauza hormonilor secretaţi de placentă, care inhibă acţiunea insulinei, ceea ce duce la creşterea concentraţiei de glucoză în sânge.

Orice gravidă ar trebui să-şi testeze glicemia încă de la primele analize indicate în sarcină. Chiar dacă valorile sunt normale, testele trebuie repetate între săptămânile 24 şi 28 de sarcină. În cele mai multe cazuri, diabetul gestaţional dispare după naştere, însă dacă afecţiunea nu este tratată corespunzător, există probabilitatea să se instaleze diabetul zaharat de de tip 2 atât la mamă, cât şi la copil.

La majoritatea gravidelor cu diabet gestaţional, exerciţiile fizice şi dieta menţin glicemia în limite normale. Dacă hiperglicemia persistă, este necesară terapia cu insulină.

Sunt situaţii când diabetul este asociat unor boli sau tratamente, fiind numit secundar. De pildă, poate fi declanşat de boli ale pancreasului, tulburări endocrine sau de sindroame genetice.

Este bine de ştiut că este favorizat şi de unele medicamente, printre acestea numărându-se betablocantele (indicate în hipertensiune, insuficienţă cardiacă, angină pectorală).

Dr. Oana Dumitrache

medic specialist diabet, nutriţie şi boli metabolice,

Clinica de Diagnostic Gral, Bucureşti

În apariţia diabetului de tip 2, cei mai importanţi factori modificabili sunt greutatea corporală excesivă şi lipsa de exerciţiu fizic, adică sedentarismul. Astfel, unii autori menţionează ca posibil factor diabetogen stresul. Incriminat este şi abuzul alimentar, respectiv excesul de produse zaharoase.

Toţi aceşti factori ar putea explica de ce diabetul zaharat este mai frecvent în mediul urban. În funcţie de cauze, diabetul se împarte în diabet zaharat primar şi diabet zaharat secundar. Când nu există nicio altă boală asociată, vorbim de diabet zaharat primar.

Printre cauzele care pot conduce la diabetul zaharat secundar se numără: boli care afectează pancreasul (pancreatita cronică a alcoolicilor), tulburări hormonale (acromegalia, feocromocitomul, boala Cushing), diabetul indus de medicamente şi substanţe chimice, diverse boli genetice.