Cum recunoşti primele semne de hernie hiatală

O hernie apare atunci când un organ iese din cavitatea care îl conţine sau părăseşte poziţia sa anatomică normală şi iese printr-un orificiu. În cazul herniei hiatale, se produce trecerea permanentă sau intermitentă a unei porţiuni a stomacului printr-un orificiu – hiatusul diafragmic – în torace. Diafragma este principalul muşchi al respiraţiei, care separă cavitatea toracică de cea abdominală, iar la nivelul său există un orificiu numit hiatus, prin care trece esofagul.

Care sunt cauzele

Hernia hiatală se produce fie atunci când musculatura din jurul hiatusului este slăbită, fie când o porţiune din stomac alunecă deasupra hiatusului diafragmatic. Astfel, există mai multe tipuri de hernii hiatale: 1) cele axiale (prin alunecare) – tipul cel mai des întâlnit, care apare din cauza lărgirii hiatusului esofagian şi 2) paraesofagiene (prin rostogolire), când o porţiune a stomacului trece prin hiatus, se deplasează lateral faţă de esofag şi ajunge la nivelul toracelui. În cazuri rare, apare şi un al treilea tip, cel mixt, care prezintă caracteristicile ambelor hernii.

Toate aceste afecţiuni au ca factor declanşator creşterea presiunii abdominale ca urmare a obezităţii, a unor tumori abdominale, a ascitei (acumularea de lichid în abdomenul) sau a sarcinii.

Factori de risc sunt un hiatus esofagian larg, un esofag scurt, sexul feminin, vârsta (hernia hiatală apare mai des la persoanele de peste 50 de ani), excesul de greutate, tusea cronică.

Citeşte şi: Analize care depistează bolile digestive

Care sunt simptomele

Deşi herniile hiatale sunt prezente la aproximativ 15% din populaţie şi, potrivit unor statistici, afectează mai mult de jumătate dintre persoanele cu vârste peste 60 de ani, ele sunt, de regulă, de mici dimensiuni şi provoacă simptome decât la o mică parte dintre cei afectaţi.

Când herniile hiatale prin alunecare produc simptome, acestea sunt aproape întotdeauna cele din boala de reflux gastroesofagian sau a complicaţiilor sale: greaţă, vărsături, dificultăţi la înghiţire, arsuri la stomac, regurgitaţii, dureri în piept, scădere în greutate. În cazul herniei prin rostogolire pot apărea dureri, care se amplifică atunci când bolnavul se apleacă, şi palpitaţii.

Cum este diagnosticată

De multe ori, hernia hiatală este descoperită întâmplător, în urma unei endoscopii sau a unei radiografii toracice. Manometria esofagiană este folosită pentru recunoaşterea herniei hiatale voluminoase. În cazul herniilor prin alunecare se pot folosi ph-metria esofagiană, esofagoscopia cu biopsie şi testul Berstein.

Tratamentul este diferit în funcţie de tipul herniei, de gradul şi de simptomele pe care aceasta le generează.

Ce complicaţii pot să apară

Pentru hernia prin alunecare, complicaţiile apar din cauza refluxului gastroesofagian şi pot fi: esofagita de reflux, stenoza esofagiană, hemoragie, esofag Barrett (modificarea precanceroasă a mucoasei esofagiene). În cazul herniei prin rostogolire, complicaţiile posibile sunt: ulcer la nivelul pungii herniare, ocluzie digestivă înaltă şi torsiune gastrică.

Sfatul specialistului

Dr. Gabriel Matei, medic primar chirurgie generală la Spitalul Medicover, Bucureşti

Tratamentul herniilor mari para-esofagiene care provoacă simptome necesită o intervenţie chirurgicală. În timpul acesteia, stomacul este tras în jos în abdomen, hiatusul esofagian se micşorează, iar esofagul este fixat ferm pe diafragmă. Deoarece alunecarea herniilor hiatale cauzează probleme rareori, ci mai degrabă contribuie la boala de reflux gastro-esofagian, tratamentul pentru pacienţii cu hernii hiatale prin alunecare este, de obicei, acelaşi ca şi pentru cea de reflux gastroesofagian.

Când simptomele severe persistă după modificarea stilului de viaţă şi tratament medicamentos, chirurgia poate oferi ajutor. În trecut, tratamentul chirurgical al bolii de reflux gastroesofagian a necesitat o incizie mare abdominală şi însemna o perioadă lungă de recuperare.

Astăzi, se utilizează abordul minim invaziv cu utilizarea unui laparoscop, a unui tub de iluminat şi de vizionare si a unor instrumente chirurgicale, care sunt introduse prin mici incizii în peretele abdominal, pentru a efectua intervenţii chirurgicale minim invazive. Pacienţii pot părăsi spitalul mai repede şi se pot recupera mai repede.