Când articulaţiile încep să „scârţâie“
Din cele în jur de o sută de boli reumatice, artroza este cea mai des întâlnită. Boala este mai frecventă la persoanele în vârstă, dar şi la persoanele care practică anumite sporturi sau care au meserii solicitante din punct de vedere fizic.
Se estimează că 70% din populaţia de peste 65 de ani este afectată de artroză, boala fiind a doua cauză de invaliditate la persoanele cu vârsta peste 50 de ani.
La nivel mondial, peste 600 de milioane de persoane suferă de artroză. În ţara noastră, peste 3 milioane de persoane sunt diagnosticate cu această afecţiune. Cum se erodează cartilajul Articulaţiile unesc două oase acoperite de cartilaj, un ţesut cu extremităţi lucioase, netede, şi cu structură rezistentă. Cartilajul are două funcţii majore: de amortizare a şocurilor şi de alunecare.
Un rol important în reînnoirea cartilajului îl au condrocite, celule cartilaginoase care secretă fibre de colagen. Artroza se instalează în momentul în care este perturbat echilibrul dintre alcătuirea şi distrugerea componentelor cartilajului. Acest lucru duce la rigidizarea cartilajului, la modificarea structurilor care au rol în stabilizare, la apariţia fisurilor la acest nivel.
De aceea, cartilajul nu va mai putea atenua şocurile din timpul mişcării, prin urmare, sunt solicitate mai mult şi oasele de sub el. În urma presiunii, osul se măreşte, formându-se aşa-numitele ciocuri (osteofite). În artroză, sunt afectate nu numai cartilajul, ci şi ligamentele, oasele, muşchii şi lichidul sinovial.
Artroza se poate instala la nivelul tuturor articulaţiilor corpului. Totuşi, cele mai afectate sunt cele solicitate cel mai des: de la nivelul genunchiului (gonartroza), şoldului (coxartroza), al coloanei vertebrale (lombare, cervicale, dorsale), al umărului (omartroza) şi degetelor.
De asemenea, boala se poate localiza la nivelul articulaţiilor cotului sau al celor temporo-mandibulare (conexiunea dintre mandibulă şi osul temporal al craniului).
Nu se ştiu cu exactitate cauzele artrozei, însă există factori care predispun la apariţia bolii.
1. Ereditatea. S-a demonstrat că există o predispoziţie genetică în apariţia artrozei. Astfel, persoanele care au un părinte cu artroză au un risc de până la 3 ori mai mare de a face această boală.
2. Vârsta. Cu toate că frecvenţa artrozei este mai mare la vârstnici, boala se poate declanşa şi la tineri, în acest ultim caz instalându-se mai ales la nivelul spatelui şi al gâtului.
3. Sexul. La femei, riscul de artroză este mai mare la menopauză, ceea ce arată că estrogenul, hormon sexual feminin, ar avea rol protector faţă de această boală.
4. Obezitatea este nu numai un factor predispozant, ci şi agravant al atrozei. Excesul de kilograme pune presiune asupra articulaţiilor genunchilor şi şoldurilor, ceea ce duce la deteriorarea cartilajului.
5. Sedentarismul. Lipsa activităţii fizice scade tonusul muscular, reduce aportul sangvin la muşchi, întreţinând o oxigenare deficitară la nivelul cartilajului.
6. Traumatismele. O lovitură la nivelul articulaţiilor poate fi direct responsabilă de apariţia leziunilor la nivelul cartilajului. De asemenea, în cazul muncitorilor în construcţii sau pianiştilor, de pildă, există o presiune mai mare asupra articulaţiilor.
7. Defectele congenitale ale articulaţiilor cresc de aproape 7 ori riscul de apariţie a artrozei.
