Boala Lyme: simptome
Lyme mai este supranumită şi ,,boala cu 1.000 de feţe" din pricina faptului că, afectând întregul organism, simptomele ei mimează foarte bine simptomele altor afecţiuni, ca de exemplu:
Boli fizice: scleroză multiplă, poliartrită reumatoidă, tiroidită Hashimoto, sindrom Sjogren, fibromialgie, paralizie Bell, sindromul Guillain Barre, Parkinson;
Boli psihiatrice: psihoză, anxietate,depresie, atacuri de panică, tulburări obsesiv compulsive, sindromul AHDH, autism, dislexie, bipolaritate.
De asemenea, reacţia individuală faţă de agentul patogen este foarte diferită de la om la om, rezultând o varietate de constelaţii de simptome, de la bolnav la bolnav, care face şi mai dificilă sarcina diagnosticării pe baza unui tablou unic de simptome, comun tuturor pacienţilor.
Uneori, prin muşcătura de căpuşă, pe lângă infestarea cu virusul Bb, se pot transmite şi alte infecţii: Babesia, Erlychia, Chlamydia Pneumoniae, Bartonella, EBV, CMV, Toxoplasma, Anaplasma, Giardia, Lamblia etc.
Majoritatea persoanelor care sunt muşcate de căpuşe nu contactează boala Lyme. Riscul de a contacta boala de la o căpuşă infectată creşte pe măsură ce trece mai mult timp de la momentul muşcăturii. Pentru a minimiza riscul infectării, trebuie să ştii care sunt simptomele, cum identifici stadiile bolii şi care este tratamentul adecvat!
Etapa I. Depistarea precoce a bolii Lyme (1-4 săptămâni)
Boală Lyme localizată precoce se dezvoltă la câteva zile după ce aţi fost infectat. În stadiul 1, este posibil să aveţi:
- O erupţie roşie extinsă, circulară - Simptome asemănătoare gripei, cu sau fără erupţii cutanate - Lipsă de energie - Dureri de cap - Dureri musculare şi articulare - În unele cazuri, persoană infectată nu observă niciun simptom al stadiului 1.
Etapa II. Infecţia diseminată timpuriu
În cazul în care boală Lyme nu este depistată şi tratată la apariţia primelor simptome sau dacă nu aveţi simptome care să necesite tratament, infecţia poate afecta pielea, articulaţiile, sistemul nervos şi inimă în câteva săptămâni sau luni de la infecţia iniţială.
Simptomele pot include:
- O erupţie cutanata extinsă, circulară. Majoritatea erupţiilor apar pe mai multe părţi ale corpului pe măsură ce infecţia se răspândeşte.
- Durere, slăbiciune, amorţeală în braţe şi picioare
- Incapacitatea de a folosi muşchii feţei
- Dureri de cap sau leşin
- Memorie slabă şi capacitate redusă de concentrare
- Conjunctivită sau deteriorarea ţesutului ochiului
- Episoade scurte de durere, roşeaţă şi tumefiere ale articulaţiilor mari, cel mai adesea la genunchi. Problemele cu articulaţiile sunt comune în acest caz
- Palpitaţii sau probleme cardiace (în cazuri rare).
Etapa III. Fază cronică a bolii Lyme
Dacă boala Lyme nu este tratată prompt şi eficient, deteriorarea articulaţiilor, nervilor şi a creierului poate începe luni sau chiar ani după ce aţi fost infectat.
Simptomele acestui stadiu includ:
- Artrită - afectează cel mai des genunchii. Există persoane care ajung să sufere de artrită cronică cauzată de boală Lyme, care provoacă episoade recurenţe de umflare, roşeaţă şi acumulare de lichid în una sau mai multe articulaţii.
- Amorţeală şi furnicături în mâini, picioare sau spate
- Oboseală cronică
- Incapacitatea de a controla muşchii feţei
- Probleme cu memoria, starea de spirit şi probleme de vorbire.
- Probleme cu inima (cazuri rare). Cele mai grave probleme cardiace se pot trata, fără niciun prejudiciu, pe termen lung.
- Simptomele din etapa II şi etapa III pot fi primele semne ale bolii Lyme în cazul persoanelor care nu au avut o erupţie cutanată sau alte simptome ale infecţiei timpurii.
Diagnosticarea bolii Lyme
Medicii pot diagnostica boala prin date fizice, cum ar fi erupţia cutanată, împreună cu un istoric al simptomelor. Cu toate acestea, nu toată lumea are erupţii cutanate şi nu toate persoanele îşi amintesc că au fost muşcate.
Pentru confirmarea diagnosticului, pot fi făcute teste de sânge speciale la 3-4 săptămâni după ce a avut loc un posibil contact. Alte teste pot ajuta la diagnosticarea bolii Lyme sau la excluderea altor condiţii.
Tratament
De cele mai multe ori, boala Lyme se tratează cu antibiotice, mai ales dacă infecţia este diagnosticată şi tratată precoce. Etapele ulterioare au nevoie de tratament pe termen lung.
Există discuţii dacă şi alte insecte (precum ţânţarii) pot transmite boala, dar încă nu s-au publicat studii în această privinţă. Se ştie însă că infecţia (borrelioza) se transmite prin sânge, de la mamă la făt (prin placentă).
De asemenea, sunt medici, puţini la număr, care susţin că boala se poate transmite şi prin fluidele corpului (de pildă prin contact sexual). Deocamdată nu s-au realizat studii bine documentate în acest sens.
