Totul despre endoscopia digestivă superioară
Printr-o endoscopie gastrointestinală superioară, medicul examinează interiorului esofagului, al stomacului şi al duodenului (prima parte a intestinului subţire). Procedura se efectuează cu ajutorul unui endoscop – un tub flexibil, prevăzut cu o cameră miniaturală şi o lampă.
Acest instrument este utilizat şi în alte scopuri, ca, de pildă, prelevarea unui eşantion (biopsie), îndepărtarea unei tumori benigne sau a unui corp străin. Uneori, se face cu anestezie generală (mai ales dacă este programată intervenţia chirurgicală) sau locală (pentru a evita greaţa în momentul introducerii endoscopului în esofag). Când este necesară Endoscopia digestivă superioară este efectuată în următoarele situaţii: pentru investigarea anumitor simptome digestive: vărsături, sângerare, dureri abdominale, dificultăţi de înghiţire, pentru prelevarea de biopsii, pentru monitorizarea unor afecţiuni deja diagnosticate, cum sunt varicele esofagiene. De asemenea, se face în scop terapeutic – pentru extragerea unui corp străin, a unor polipi sau pentru oprirea unor sângerări. Diagnosticul precis, unul din avantaje
Este cea mai sigură şi edificatoare investigaţie pentru diagnosticul inflamaţiei, al ulcerelor, tumorilor, sângerărilor esofagului, stomacului şi duodenului. Permite identificarea unor leziuni care nu pot fi văzute prin alte investigaţii, precum ecografia, radiografia sau tomografia computerizată, şi, în consecinţă, facilitează stabilirea unui diagnostic precis. Se poate interveni în scopuri terapeutice fără o intervenţie chirurgicală.
Are riscuri minore
Pentru că este o metodă invazivă, există anumite riscuri, dar acestea sunt minore. Pot să apară sângerări uşoare, infecţii sau, extrem de rar, perforaţie. În cazul pacienţilor vârstnici, la unii pacienţi cu o patologie asociată sau în cazul efectuării unor manevre terapeutice, aceste riscuri cresc. Endoscopia digestivă superioară este contraindicată la pacienţii cu infarct miocardic acut şi la cei cu perforaţie digestivă.
După majoritatea endoscopiilor este posibilă oferirea unui diagnostic imediat. În cazul în care s-a recoltat fragment de ţesut, care trebuie examinat în laborator, pacientul trebuie să aştepte rezultatul examenului microscopic.
Pregătirea pentru endoscopia digestivă superioară este simplă, pacientul trebuind doar să nu mănânce şi să nu bea cu 6 - 8 ore înainte. Acest lucru asigură o cât mai bună vizualizare, precum şi evitarea vărsăturilor şi a pneumoniei de aspiraţie. Ochelarii şi protezele dentare mobile vor fi îndepărtate pe timpul intervenţiei.
Pentru reducerea reflexului de vomă, se vor administra 1 - 2 pufuri bucale de anestezic local (xilină), nu şi la pacienţii care se ştiu alergici la acest produs. Pacientul va fi culcat pe partea stângă şi i se va pune o proteză bucală din plastic, pentru a proteja tubul endoscopic. După ce acesta este introdus pe cale bucală, pacientul va fi rugat să înghită de 1 - 2 ori, pentru a permite trecerea în esofag. Mai departe, trebuie doar să respire liniştit, să încerce să înghită cât mai rar şi să lase restul în seama echipei medicale.
Timpul mediu este de 5 - 10 minute. După terminarea procedurii, poate persista o senzaţie de disconfort la nivelul gâtului timp de maxim 24 ore, iar pacientul va fi sfătuit să nu mănânce şi să nu bea nimic timp de 30 de minute după investigaţie.