Tot ce trebuie s─â ┼čtii despre autism

1 2 jpg jpeg

Nimeni nu-┼či dore┼čte s─â afle c─â fiul sau fiica sa are autism, ├«ns─â num─ârul rom├ónilor care primesc aceast─â veste cre┼čte constant, de la an la an. Via┼úa cap─ât─â brusc o alt─â direc┼úie, un alt sens, iar familia se vede nevoit─â s─â lupte pe mai multe fronturi: cu boala, cu informa┼úiile insuficiente, dar mai ales cu societatea ├«nc─â incapabil─â de a ├«n┼úelege c─â a fi autist nu ├«nseamn─â a fi neuman, ci doar str─âin de aceast─â lume. De la psihologul Nicoleta Burlacu, pre┼čedinte al Asocia┼úiei ÔÇ×├Ämpreun─â pas cu pasÔÇŁ, afl─âm totul despre tulbur─ârile din spectrul autist ┼či ce trebuie f─âcut astfel ├«nc├ót pacien┼úii s─â poat─â avea o via┼ú─â demn─â ┼či independent─â. Maria Stoia: Ce este autismul ┼či cum se manifest─â el? Nicoleta Burlacu: Autismul este o tulburare de dezvoltare care afecteaz─â copiii din punct de vedere al comunic─ârii ┼či limbajului, al socializ─ârii ┼či din punct de vedere al comportamentului. S-a spus c─â o persoan─â poate fi considerat─â autist─â p├ón─â la 18 ani, dup─â care este ├«ncadrat─â ├«n alt diagnostic, ├«n func┼úie de cum consider─â medicul. Mai este valabil acest lucru? P├ón─â acum c├ó┼úiva ani, ├«ntr-adev─âr, copilul cu autism de la v├órsta de 18 ani, era ├«ncadrat ├«n alte categorii de boli psihice, de exemplu: schizofrenie. Dar ├«n momentul de fa┼ú─â, av├ónd Manualul de Diagnostic ┼či Statistic─â al Tulbur─ârilor Mentale ÔÇô DSM-5 ÔÇô raman incadra┼úi in aceast─â categorie de Tulburare de Spectru Autist ┼či dup─â v├órsta de 18 ani. Este cumva asociat ┼či cu alte probleme, gen: ADHD, epilepsie, paralizie cerebral─â? Da, ├«ntr-adev─âr, autismul poate fi asociat ┼či cu aceste tulbur─âri.

Conform DSM-5, avem o singur─â categorie mare ┼či anume, tulburarea de spectru autist, diferen┼úa put├ónd fi f─âcut─â de gradul de dificultate (Gradul I, II, III).

S-a identificat până acum vreo cauză clară a apariţiei autismului? S-a făcut vreo cercetare, vreun studiu care să indice un anumit factor principal?

Se fac foarte multe studii cu privire la cauza autismului. Ceea ce s-a dovedit p├ón─â ├«n prezent: este cauz─â genetic─â. Nu se ┼čtie 100% dac─â este ├«ntr-adev─âr numai cauz─â genetic─â sau sunt ┼či alte cauze ├«n autism.

Da, este foarte interesant faptul că apare de 3-4 ori mai frecvent la băieţi decât la fete, si una din explicatiile cele mai des intalnite sunt diferenţele genetice dintre cele doua genuri.

Primele semne le observ─â p─ârintele, dup─â care p─ârintele trebuie s─â ia atitudine si sa consulte un medic pediatru. Medicul pediatru trimite mai departe p─ârintele catre un medic psihiatru. Acolo se vor face anumite examin─âri ┼či vor supune copilul la anumite interven┼úii, evalu─âri, i se va pune un diagnostic. ├Än concluzie, diagnosticul se pune de medicul psihiatru.

Înainte de vârsta de trei ani, dar în ultima perioadă am întalnit foarte mulţi copii cu simptome autiste înainte de vârsta de 2 ani.

Cum ├«┼či dau seama p─ârin┼úii? Am ├«nt├ólnit dou─â familii cu copil cu autism ┼či am├óndou─â mi-au spus c─â medicii i-au asigurat pe p─ârin┼úi c─â nu e nimic ├«n neregul─â cu copilul lor, c─â doar se dezvolt─â mai lentÔÇŽ

Parin┼úii identific─â anumite comportamente la copii, dar refuz─â s─â accepte, ┼či ├«ncearc─â pe c├ót posibil s─â am├óne acel moment de evaluare a copilului. Cele mai des ├«nt├ólnite afirma┼úii de la p─ârin┼úi sunt: nu este atent c├ónd ├«l strig ┼či parc─â nu m─â aude, nu ┼čtie s─â se joace cu o juc─ârie, am impresia c─â nu m─â vede c├ónd stau ├«n fa┼úa lui sau c├ónd vin acas─â nu m─â bag─â ├«n seam─â, se supar─â c├ónd trec prin fa┼úa televizorului ┼či sunt reclame, c├ónd dore┼čte ceva nu spune, m─â ia de m├ón─â ┼či m─â duce la obiectul dorit. ├Änt├ólnind aceste comportamente, p─ârin┼úii merg la cel mai apropiat doctor cunoscut ┼či de multe ori r─âspunsul este: Copilul nu are nimic, sta┼úi lini┼čtit─â!

Dac─â un copil, p├ón─â la v├órsta de doi ani, nu dezvolt─â limbaj de cel pu┼úin dou─â cuvinte, are jocuri stereotipe sau se joac─â cu acela┼či obiect de foarte multe ori, dac─â copilul nu sesiseaz─â c─â a venit mama sau tat─âl acas─â, seara, sau ├«n timpul ├«n care p─ârintele este al─âturi de copil nu sesizeaz─â c─â ├«n camer─â este unul din p─ârin┼úi, dac─â copilul se uit─â foarte mult la reclame ┼či ├«n momentul ├«n care ├«i opre┼čti televizorul el ├«ncepe s─â fac─â crize, dac─â copilul flutur─â neadecvat m├óinile sau merge pe v├órfuri, daca nu raspunde la nume c├ónd este strigat, dac─â se ata┼čeaz─â de obiecte mai mult dec├ót de persoane, p─ârintele trebuie s─â apeleze la un specialist pentru a identifica din timp, apari┼úia unei tulbur─âri de specru autist.

├Än momentul ├«n care un copil ajunge la psihiatru ┼či prime┼čte un diagnostic, primul tratament este medicamentos. Al doilea tratament este interven┼úia/ terapia comportamental-aplicat─â sau terapia cognitiv-comportamental─â, care se aplic─â copiilor de mici.

Terapia ABA este ├«ntr-adev─âr o terapie care d─â rezultate foarte bune. ├Än momentul ├«n care un copil este diagnosticat cu autism, terapie ABA, dac─â este aplicat─â de specialist ┼či ├«ntr-un mod corect si nu foarte rigid, ea d─â rezultate foarte bune pe termen lung. La baza ├«ntocmirii fiec─ârui program ABA, se foloseste ca punct de reper, dezvoltarea tipic─â a copiilor.

Practic copilul ├«nva┼ú─â prin aceast─â terapie ceea ce ├«n mod normal ├«nva┼ú─â un copil s─ân─âtos, dar probabil ├«ntr-un alt ritmÔÇŽ

Exact, un copil cu dezvoltare tipic─â ├«nva┼ú─â de diminea┼úa, p├ón─â seara, f─âr─â a avea nevoie de sprijin tot timpul. ┼×i copiii cu dezvoltare tipic─â au nevoie de ├«ncuraj─âri. ├Än momentul ├«n care fac un lucru bun, noi trebuie s─â ├«i ├«ncuraj─âm, s─â le spunem c─â au f─âcut bine acel lucru, pentru a-l repeta ┼či pentru a diferen┼úia un lucru bun de un lucru mai pu┼úin bun. La fel este ┼či ├«n cazul copilul cu autism. ├Än momentul ├«n care dorim s─â-l ├«nv─â┼ú─âm pe copil anumite abilit─â┼úi, avem nevoie de un sistem de recompense, pentru a motiva copilul s─â repete ┼či s─â foloseasc─â mai des acel lucru ├«nv─â┼úat.

Aici depinde de fiecare caz ├«n parte. Cea mai mare limit─â a copiilor cu tulburare de spectru autist este socializarea. Nu ├«n┼úeleg inten┼úiile celorlal┼úi, nu ┼čtiu de multe ori cum s─â raspund─â celor din jur, sau au mecanic ├«nv─â┼úate unele discursuri pe care le reproduc ├«n anumite situa┼úii sociale.

Am avut un copil la un moment dat ┼či, citind o carte, i-am spus: ÔÇ×Hai c─â, uite, s─ârim peste pagina asta!ÔÇŁ El a pus cartea jos ┼či a s─ârit efectiv peste pagin─â, deci el a luat ad-literam tot ce i-am spus eu.

Exact! Deci pentru el a fost ceva natural, nu i s-a p─ârut nimic ciudat.

┼×i totu┼či, ├«n ciuda limit─ârilor, sunt mul┼úi dintre ace┼čti copii care sunt adev─ârate genii, fie ├«n matematic─â, desen, muzic─âÔÇŽ

Da, acolo vorbim de sindrom Asperger ┼či este cu totul altceva. Ei se dezvolt─â normal, nu au dificult─â┼úi ├«n comunicare ┼či ├«n limbaj, nu au stereotipii dec├ót foarte pu┼úine ┼či nu sunt foarte foarte evidente, ele se pot intensifica pe parcursul vie┼úii. Dar cea mai mare dificultate este socializarea, dezvolt├ónd la ┼čcoal─â ┼či ├«n alte medii sociale, depresia ┼či anxietatea care le ├«mpiedic─â comunicarea, leg─âtura, empatia cu cei din jur.

Prima faz─â este de negare. P─ârintele repet─â tot timpul c─â nu e adev─ârat, c─â nu poate s─â i se ├«nt├ómple lui acest lucru. V─âz├ónd foarte multe lucruri care se ├«nt├ómpl─â ├«ntr-un timp scurt ┼či f─âc├ónd progrese foarte mari copilul care parcurge un program de terapie, p─ârintele ├«ncepe s─â cread─â c─â acel autism a disp─ârut. ├Än momentul ├«n care trece de v├órsta de trei ani ┼či simptomele sunt mult mai evidente ÔÇô apar tot felul de stereotipii, ecolalie ÔÇô p─ârintele ├«ncepe s─â accepte c─â exist─â o problem─â ┼či ├«n al doilea r├ónd s─â aprecieze lucrurile extraordinare pe care, dac─â era un copil cu dezvoltare tipic─â, nici nu le b─âga ├«n seam─â.

Dac─â un copil spune natural ÔÇ×MamaÔÇŁ, un p─ârinte care are un copil cu autism a┼čteapt─â s─â i se spun─â ÔÇ×MamaÔÇŁ ┼či la un astfel de raspuns primit din partea copilului, mama poate s─â ajung─â chiar s─â pl├óng─â de fericire.

Da, ├«ntr-adev─âr, ceea ce am observat eu, de-a lungul experien┼úei, este faptul c─â foarte mul┼úi p─ârin┼úi ├«ncep s─â ascund─â ┼či s─â povesteasc─â mult mai rar despre copilul lor la serviciu, cel pu┼úin ├«n prima perioad─â, c├ónd ├«ncepe terapia. ├Äncearc─â cumva p─ârintele s─â ascund─â, de┼či acest lucru nu poate fi ascuns, deoarece de multe ori il tr─âdeaz─â reac┼úiile fiziologice pe care nu le controleaz─â, emo┼úia sau pur ┼či simplu se na┼čte aceast─â invidie fa┼ú─â de p─ârin┼úii care au copii cu dezvoltare tipic─â.

├Än momentul ├«n care se ajunge la o v├órst─â de 6, 7, 8 ani ┼či copilul nu ┼či-a revenit ├«n totalitate a┼ča cum erau astept─ârile p─ârintelui ┼či ├«nc─â mai are nevoie de sprijin ┼či de terapie, p─ârin┼úii refuz─â s─â stea de vorb─â cu p─ârin┼úi care au copii cu dezvoltare tipic─â ┼či atunci ├«┼či creeaz─â ei cercul lor de prieteni, unde ├«mp─ârt─â┼česc acelea┼či g├ónduri, acelea┼či probleme, bucurii din partea copiilor.