Ce trebuie să ştii despre bâlbâiala la copii
Se manifestă prin repetarea involuntară a sunetelor sau a silabelor şi, uneori, a unor cuvinte întregi. Apare, de regulă, între 2 şi 4 ani, însă, în această perioadă, este mai greu de identificat. Odată identificată, bâlbâiala trebuie tratată.
La baza bâlbâielii pot sta diverse cauze. Astfel, factorul ereditar joacă un rol important în vorbirea copiilor.
Aproximativ 60% dintre micuţii care se bâlbâie au un părinte care a avut aceeaşi problemă în copilărie. Comportamentul părinţilor şi mediul familial, cel mai important în formarea copilului, pot provoca
.
Există şi factori care întreţin şi agravează problema. Este vorba despre bilingvism, diferite traume psihice, stresul determinat de anumite emoţii, şoc, sperieturi, spaime, deprimare afectivă, frustare, tulburări ale respiraţiei.
Bâlbâiala poate fi accentuată şi de atitudinea pe care părinţii o au faţă de această problemă.
Părinţii trebuie să vorbească rar şi calm cu copiii. De asemenea, trebuie să-i dea voie micuţului să termine ce are de spus, fără a-l întrerupe şi fără a-i completa fraza.
Încurajează copilul să vorbească corect prin jocuri educative, iar dacă este suficient de mare, convinge-l să citească mai mult decât de obicei.
Nu-l pune pe cel mic în situaţii jenante, cum ar fi să vorbească în faţa unor persoane străine.
Şansele de dispariţie a bâlbâielii sunt mai mari în cazul în care părinţii ajung mai repede la specialist. În cazul în care durează mai mult de 6 luni, este recomandat ca cel mic să fie evaluat de către un logoped sau psiholog.
Logopedul este cel care va oferi ajutorul de specialitate, iar dacă bâlbâiala este una severă, intervenţia poate fi făcută şi de către un psiholog, care ar trebui să descopere adevărata cauză şi să propună o terapie de remediere a problemei.
Daca bâlbâiala nu este tratată, copilul poate ajunge un adult introvertit, cu o stimă de sine scăzută sau chiar depresiv.
