Unii adolescenţi tind fie să se izoleze de familie şi de cei de vârsta lor, fie să dispară de acasă şi să dezvolte obiceiuri nesănătoase. Ce poţi face, ca părinte?

Când identifică un comportament anormal la copil, părintele nu va apela sub nicio formă la un ton ridicat, la acuzaţii violente sau la pedepse corporale. Dimpotrivă, va iniţia o discuţie fermă, dar calmă şi va asculta, încercând să înţeleagă de ce tânărul acţionează într-un fel sau altul, iar soluţia o vor găsi împreună.

Important este ca părinţii să fie modele pozitive pentru copiii lor, să le comunice deschis, dar nu acuzator grijile pe care şi le fac pentru ei şi să le explice concret tinerilor de ce un comportament sau altul este nociv. „Acceptarea pozitivă necondiţionată, empatia şi comunicarea sunt prietenii cei mai buni ai părinţilor în relaţia cu copiii lor. Adolescenţii au nevoie să aibă putere de decizie pentru a-şi construi o imagine de sine sănătoasă, au nevoie de spaţiu pentru a experimenta, au nevoie de limite, mai ales în situaţiile care le pot pune în pericol integritatea fizică şi psihică, pentru a şti să facă diferenţa între ceea ce poate fi dăunător şi ceea ce poate fi benefic pentru ei, au nevoie de încredere din partea persoanelor semnificative, au nevoie să fie acceptaţi aşa cum sunt, au nevoie de sprijin din partea părinţilor pentru a-şi identifica emoţiile şi de a le gestiona într-un mod cât mai sănătos, toate acestea mai ales în situaţiile dificile din viaţa lor”, spune Alma-Alexandra Frăţilă, psiholog clinician şi psihoterapeut.

Cum recunoşti un comportament nefiresc

E absolut normal ca un adolescent să fie instabil emoţional, să îşi dorească să se simtă liber, să aibă o tendinţă spre revoltă sau spre petrecerea timpului în solitudine. Dacă, însă, aceste caracteristici alunecă spre comportamente deviante, precum atacarea verbală sau fizică a celor din jur, consumul de alcool, fumatul, absenţele repetate de la şcoală, petrecerea timpului liber exclusiv pe internet sau căderea în depresie profundă, părinţii trebuie să intervină.

Comportamentul NORMAL al adolescentului

  • Vrea să petrească mai mult timp cu persoane de vârsta lui decât cu familia.
  • Nu-i place să se trezească dimineaţa să meargă la şcoală.
  • Se simte extrem de trist dacă are o neînţelegere cu prietenii sau în urma unei despărţiri.
  • Îşi face griji legat de felul în care arată (greutate corporală, haine, coafură etc.).
  • Bea o cantitate mică de alcool la o petrecere sau întârzie la ora stabilită pentru masa de seară.

Comportamentul ANORMAL al adolescentului

  • Se distanţează şi de familie, şi de prieteni şi se izolează complet.
  • Refuză categoric să se dea jos din pat şi să meargă la şcoală.
  • Tristeţea în urma unei neînţelegeri sau a unei despărţiri nu se atenuează în câteva zile sau săptămâni.
  • Nu mai mănâncă, face exerciţii fizice extenuante, se machiază excesiv, vrea să-şi cumpere haine prea scumpe.
  • Bea alcool în mod repetat, fumează, atacă fizic alte persoane, încalcă legea sau regulile stabilite în familie, încearcă să-şi facă rău sieşi.