Sforăitul care se aude din alte camere, poate fi un simptom al sindromului de apnee. Ce este apneea? Tulburarea poate provoca boli cardiovasculare, somnolenţă şi accidente.

Pe lângă sforăit, persoanele cu sindromul de apnee în somn se trezesc noaptea cu senzaţia de sufocare şi au întreruperi ale somnului care pot dura între 10 secunde şi 2 minute şi jumătate. Apneea în somn poate fi obstructivă sau centrală. În cazul celei obstructive, la nivelul căii respiratorii apare îngustare sau o colabare (închidere) completă. Altfel spus, creierul trimite un impuls respirator, toracele şi abdomenul încearcă să se destindă, să tragă aer, doar că nu poate să treacă de obstacolul creat de calea respiratorie, de regiunea faringeluit. De fiecare dată când calea respiratorie se închide, respiraţia se opreşte, scade saturaţia, creierul se trezeşte şi trimite un semnal către muşchii faringelui, care se dilată. După ce începe din nou respiraţia, apare iar relaxarea şi, implicit, riscul de apnee. Apneea centrală este mai rar întâlnită şi apare la cei care au boli asociate mai grave, cum este insuficienţa cardiacă severă sau tulburări neurologice severe. În acest caz, creierul „uită“ să trimită impulsul respirator.  

Ce este apneea si de ce apare

Cauzele sindromului de apnee în somn sunt legate de anumite modificări anatomice ale faringelui. Poate fi vorba despre un văl palatin mai lung, din naştere, condiţie care se agravează în timp. Aceste modificări ale ţesutului elastic apar şi odată cu vârsta. Pe de altă parte, când ne îngrăşăm, calea respiratorie se îngustează progresiv, pentru că şi în jurul faringelui se depune grăsime.

Sunt oameni care acuză oboseala şi consumul de alcool pentru apariţia apneei. Explicaţia este că oboseala duce la un somn mai profund, în care muşchii se relaxează mai repede şi mai mult, favorizând colabarea faringelui. Pe de altă parte, alcoolul şi medicamentele sedative sunt relaxante musculare, care produc aceleaşi episoade apneice.

Ce complicaţii pot să apară

Netratată, apneea de somn poate da complicaţii serioase pentru sănătate. Printre acestea, amintim:

Oboseala şi somnolenţa. Trezirile repetate noapte perturbă somnul. Cei care suferă de această neplăcere se confruntă adesea cu somnolenţă severă la serviciu sua chiar în trafic şi manifestă oboseală şi iritabilitate. Copiii şi tinerii cu apnee pot avea rezultate mai slabe la învăţătură, din cauza incapacităţii de a se concentra.

Probleme cardiace. Scăderile bruşte ale nivelului de oxigen din timpul apneei de somn cresc presiunea sângelui şi tensionează sistemul cardiovascular. Multe persoane cu apnee sunt predispuse să sufere de hipertensiune şi riscă alte boli cardiace. Cu cât este mai severă apneea de somn, cu atât se măreşte riscul de afecţiuni severe, cum este infarctul.

Intensifică efectele adverse în anumite tratamente. Medicamentele sedative şi cu efect anestezic agravează apneea de somn, pentru că relaxează căile respiratorii superioare.

Cum se stabileşte terapia

Odată ajuns la specialistul ORL, de preferabil care are competenţă în somnologie, pacientului i se face anamneză complexă. Este indicat ca pacientul să fie însoţit de partenerul somn, care poate oferi mai multe explicaţii. După anamneza ţintită, bazată şi pe chestionare, cum este cel tip Epworth, în urma cărora se stabileşte riscul de a aţipi în timpul cititului, în timpul vizionării la TV, în timp ce este purtată o discuţie, de exemplu, sau la volan, se urmăreşte detectarea eventuatelor patologii asociate. Urmează apoi examinarea căii respiratorii superioare, a nasului şi a regiunii oro-faringe. Se face şi o endoscopie flexibilă.

Diagnosticul cert se pune printr-o examinare a somnului, prin poligrafie ventilatorie nocturnă sau prin polisomnografie. Polisomnografia este standardul de aur şi se face în laboratoare de somn, unde pacientul îşi va petrece o noapte, timp în care este monitorizat. Poligrafia ventilatorie oferă informaţii despre frecvenţa respiratorie, fluxul respirator, pulsul, saturaţia în oxigen, mişcările corpului şi poziţia lui.

În funcţie de particularităţile fiecărui pacient, modalităţile de tratament sunt: terapia poziţională, scăderea ponderală, terapia miofuncţională – exerciţii care corecteză şi elimină disfuncţiile orale, terapia cu presiune CPAP, dispozitivele de avansare mandibulară (seamană cu nişte gutiere) sau se ia în considerare chirurgia somnului. Terapia CPAP (Continuous Positive Airway Pressure) se face cu un aparat care generează curent de aer cu presiune pozitivă, având rolul de a menţine deschisă constant calea respiratorie, uşurând respiraţia normală.

Ştiai că...

1 din 5 adulţi suferă de apnee în somn uşoară?

SFAT

Pentru pacienţii care sforăie, este recomandabil să nu doarmă pe spate, pentru că forţa gravitaţională apasă pe limbă, pe vălul palatin şi uşurează închiderea faringelui.

Caseta specialistului

Dr. Ioan Alexandru Bulescu

medic specialist ORL, specialist în chirurgia somnului şi a sforăitului

clinicamedicum.ro

Soluţia de tratament chirurgicală este foarte complexă şi nu reprezintă chirurgia deviaţiilor de sept. Chirurgia se face personalizat, mai precis există un procedeu de diagnostic topografic al leziunii, care se numeşte endoscopie în somn. Aceasta se face sub sedare şi evaluează calea respiratorie în timp ce pacientul doarme. Astfel, se identifică locul unde şi în ce fel se închide calea în timpul somnului şi se stabileşte o soluţie chirurgicală specifică pentru tipul acela de colabare.