Astmul: când apar crizele. Ce rol joacă stresul în acest proces

Stresul înlesnește crizele de asmn. De aceea se crede că boala are și o componentă psihologică.

De obicei, pacienții prezintă crize de sufocare, respirație șuierătoare, tuse seacă sau slab productivă, presiune toracică, manifestări zilnice sau cu caracter intermitent, care pot face legătura între apariția simptomelor (a crizelor) și anumiți factori de mediu.

Cu toate astea, severitatea și frecvența simptomelor variază de la o persoană la altă. Acestea pot apărea la efort și în timpul nopții.

 “Astmul este o boală inflamatorie cronică a cailor aeriene, care are drept consecință îngustarea acestora, în special a căilor aeriene mici. De obicei, este depistat în copilărie, dar poate fi diagnosticat și mai târziu, la maturitate. Practic, poate afecta orice grupă de vârstă”, susține medicul pneumolog Claudia Vâlcu.

Astmul: factori de risc

Factorii determinanți ai astmului sunt multipli:

• factorii genetici (părinți sau frați care au fost diagnosticați cu astm).
• factorii externi: alergii respiratorii (de ex la praf, polen, mucegai, par de animale etc), fumatul, poluarea, lucrul în mediu cu expunere la noxe respiratorii (iritanți chimici, vopseluri).
• alți factori, precum stresul emoțional sau efortul fizic susținut, sinuzita cronică, refluxul gastroesofagian etc

Cum îl ținem sub control

Diagnosticul se confirmă în timp, pe baza simptomelor și a modului în care boala evoluează după tratament. Diagnosticul inițial se bazează pe tiparul simptomelor și efectuarea unei spirometrii, testare cu bronhodilatator. 

“Tratamentul astmului este în rimul rând de tip inhalator; fiind o problemă medicală a cailor aeriene, scopul este ca medicația să ajungă la locul țintă. Sunt două categorii de substanțe, bronhodilatatoare inhalatorii și corticosteroizi inhalatorii, iar alegerea tratamentului se face în funcție de simptomele pacientului, spirometria efectuată și alte patologii asociate. Tratamentul trebuie început de la momentul diagnosticării și urmat de evaluări periodice la medicul specialist”, spune Dr. Claudia Vâlcu.

Astmul nu se vindecă, dar se tratează și se ține sub control prin medicație. Cu tratamentul corect atribuit, pacientul poate să aibă o viață normală. “Tratamentul cu corticosteroizi inhalatorii ameliorează și previne scăderea funcției pulmonare. Efectele sistemice sunt mult reduse tocmai prin modalitatea de administrare, și anume inhalatorie. Printre efectele adverse întâlnite se numără candidoza orofaringiana, medicamentul se depune la nivelul orofaringelui. Acest risc poate fi redus dacă pacienții își clătesc gura cu apă după fiecare administrare.

Episoadele de exacerbare astmatică sunt determinate în principal de infecții respiratorii virale sau bacteriene, acestea putând fi evitate prin vaccinarea antigripală”, susține specialistul.

Se recomandă și vaccinarea antipneumococică pentru cei cu astm sever și vârstnici.