Interviu: Dr. Laura Ene: Obezitatea îngroapă inima în grăsime, creşte tenisunea şi afectează respiraţia

Kilogramele în plus nu sunt doar o problemă estetică, ci duc și la apariția multor probleme de sănătate. Ce putem face pentru a avea grijă de siluetă, aflăm de la dr. Laura Ene, medic primar diabet, nutriție, boli metabolice, autoarea volumelor „Capcanele dietelor” și „Capcanele mâncatului emoțional”.

• Cum definim obezitatea?

Există anumite formule prin care se calculează greutatea ideală pornind de la vârstă, înălțime și gen, deci este clar că vorbim de parametri diferiți la copil, bărbat și femeie. Aceste formule nu țin cont de structura corpului și de dispunerea grăsimii, iar cel mai ușor ne este să calculăm indicele de masa corporală (IMC) când vine vorba de adulți. Împărțim greutatea la pătratul înălțimii, kilogram pe înălțime. Dacă depășește 30, putem să spune deja că este vorba dspre obezitate de gradul 1. Tot ce este între 25 și 30 este suprapodere. Există și persoane care au o masă musculară foarte bine dezvoltată, sportivii de performanță care pot să aibă un IMC de supraponderali, dar se situează acolo datorită masei musculare, nu grăsimii.

Un alt element este centimetrul, cu care putem să măsurăm circumferința abdominală. Obezitatea începe la peste 100 - 102 cm în cazul bărbaților și la peste 80 – 88 cm la femei, în funcție de rasă. Circumferința abdominală care depășește jumătatea înălțimii este un semn de alarmă.

Pentru copii, avem percentile și curbe de creștere, în greutate și în înălțime, pe care medicii pediatri, endocrinologi, diabetologi și nutriționiști pediatri le pot calcula pentru a putea defini obezitatea în mod corect.

Este nevoie să combinăm instrumentele pentru un calcul corect deorece există obezitate ginoidă și obezitate androidă. Cea androidă este caracterizată prin burta mare și picioarele subțiri, iar cea ginoidă prin talie subțire și șoldurile generoase, pregătite pentru a susține sarcinile.

Obezitatea ginoidă este cea asociată cu risc cardiovascular și de a dezvolta diabet, boli cardiovasculare, infarct, accident vascular cerebral, dar nici obezitea ginoidă nu este de dorit pentru că, de exemplu, încarcă articulațiile.

• Când ar trebui să întrăm în alertă?

În cazul copiilor, dacă este nevoie să cumpăram hăinuțe mai mari decât  cele pentru vârsta lor, este un semnal de alarmă. Chiar dacă noi suntem convinși că avem un copil bine făcut, este bine să mergem la pediatru și să verificăm percentilele, în paralel, creșterea ponderală cu creșterea în înălțime.

În cazul femeilor, creșterea din timpul sarcinii este firească, chiar se descurajează pierderea în greutate în timpul sarcinii, dar depinde foarte mult și de indicele de masa corporală de la care s-a pornit. Dacă suntem normoponderale putem să creștem în sarcină până spre 15 kilograme. Dacă suntem suporaponderale înainte de a rămâne însărcinată, nu se recomandă o creștere peste 10 - 12 kilograme. Dacă suntem subponderale, atunci ni se poate recomanda, pentru buna desfășurare a sarcinii, să luăm în greutate chiar și peste 15 kilograme.

Pe de altă parte, lucru valabil și în cazul femeilor și bărbaților, ne luăm haine noi și dacă de la un sezon la celălalt, hainele nu ne mai încap și trebuie să ne procurăm mărimi din ce în ce mai mari, cu siguranță avem o problemă de greutate.

Cântarul n-ar trebui să ne lipsească, iar cântăritul ar trebui să fie un gest pe care să-l facem cel puțin o dată pe săptămână, pentru a nu pierde controlul. Unii dintre noi poartă haine largi, lejere și la un moment dat, dacă nu te cântărești constant poți avea surpriza să descoperi că nu mai încapi în haine. Bărbații pun mai mult pe abdomen, iar femeile pe șolduri. Deci, orice creștere a măsurii de la haine este un semnal de alarmă. Noi nu ne îngrășăm peste noapte, ci în timp, 2-3 kilograme de sărbatori, 2-3 kilograme în concediu, altele când stăm mai mult în casă și ne răsfățăm cu mâncare, fiindcă mâncăm emoțional, iar kilogramele se acumulează într-un ritm lent, dar nu le mai dăm jos.  

Sigur că adulții nu se mai pot raporta la greutatea din prima tinerețe, dar dar nu trebuie depășita limita corectă, admisă medical.

Vezi şi: De la câţi centimetri în talie se vorbeşte de sindrom metabolic. Dr. Adrian Copcea explică

• Care sunt cauzele obezității?

Din ce în ce mai multe studii arată că nu atât predispoziția se moștenește, cât dispoziția grăsimii la nivelul corpului. Adică pot să semăn cu cei din familia mea și, în momentul în care mă îngraș, să pun grăsime în aceleași locuri în care tindeau să aibă depozitele de grăsime mama sau bunica. Dar, impactul mai mare îl au moștenirea obiceiurilor alimentare și lipsa activității fizice. Există și probleme de sănătate, probleme hormonale, care pot duce la obezitate dar sunt foarte puține. Sub 5 % din cazurile de obezitate au la bază defecte genetice, predispoziția și moștenirea genetică, restul reprezintă calorii în exces.

Există persoane care spun că se îngrașă și cu aer, dar aceste persoane nu își dau seama că nu mănâncă mai nimic din ceea ce înseamnă mâncare sănătoasă, ronțăie tot felul de alimente foarte concentrate caloric, stau flămânde, pentru că în stomacul lor nu intră hrană sățioasă, fiindcă o merdenea, un covrig, nu sunt o mâncare receptată de creier și nici de stomac drept hrană, dar caloriile se adună alături de caloriile din băuturi, frappeuri, latteuri - care fac cât o prăjitură. Persoanele care se îngrașă nu sunt cele care mănâncă la masă, alimente gătire, ci mai degrabă cele care ciugulesc toată ziua, care se înfometează pe durata zilei și mănâncă seara, pentru că atunci nu te mai poți lupta cu foamea și oboseala. De aceea, este nevoie să avem grijă la caloriile pe care le mâncăm, pentru că de multe ori sunt calorii goale. Prin urmare, sunt persoane care se înfometează, dar se îngrașă din cauza caloriilor goale.

• Există un risc genetic pentru obezitate? Cât este acest risc de mare și cum poate fi contracarat?

Din ce în ce mai multe studii arată că nu atât predispoziția se moștenește, cât dispoziția grăsimi la nivelul corpului. Adică pot să semăn cu cei din familia mea și, în momentul în care mă îngraș, să pun grăsime în aceleași locuri în care tindeau să aibă depozitele de grăsime mama sau bunica. Dar, impactul mai mare îl are moștenirea obiceiurilor alimentare și lipsa activității fizice. Există și probleme de sănătate, probleme hormonale, care pot duce la obezitate dar sunt foarte puține. Sub 5 % din cazurile de obezitate au la bază defecte genetice, predispoziția și moștenirea genetică, restul reprezintă calorii în exces.

Există persoane care spun că se îngrașă și cu aer, dar aceste persoane nu își dau seama că nu mănâncă mai nimic din ceea ce înseamnă mâncare sănătoasă, ronțăie tot felul de alimente foarte concentrate caloric, stau flămânde, pentru că în stomacul lor nu intră hrană sățioasă, fiindcă o merdenea, un covrig, nu sunt o mâncare receptată de creier și nici de stomac drept hrană, dar caloriile se adună alături de caloriile din băuturi, frappeuri, latteuri - care fac cât o prăjitură... Persoanele care se îngrașă nu sunt cele care mănâncă la masa, alimente gătite, ci mai degrabă cele care ciugulesc toată ziua, care se înfometează pe durata zilei și mănâncă seara, pentru că atunci nu te mai poți lupta cu foamea și oboseala. De aceea, este nevoie să avem grijă la caloriile pe care le mâncăm, pentru că de multe ori sunt calorii goale. Prin urmare, sunt persoane care se înfometează, dar se îngrașă din cauza caloriilor goale.

• Care sunt cele mai frecvente afecțiuni pe care le produce obezitatea?

Supraponderalitatea despre care spuneam că se raportează la un IMC între 25 și 30 este rampa de lansare către boli cronice. Orice indice de masa corporală peste 30 atrage după sine boală cronică. Sunt multe persoane care vin cu analize și spun fericite că nu au nicio problemă. Este adevărat, o vreme nu ai probleme, dar în timp, corpul se uzează, iar kilogramele în plus uzează toate organele.

Afectează, în primul rând, articulațiile fiindcă sunt suprasolicitate de surplusul pe care îl cari în fiecare secundă a vieții tale, ficatul, pentru că grăsimea excedentară se depune mai întâi pe ficat, de aceea obezitatea abdominală este atât de blamată de nutriționiști. Ficatul gras înseamnă insuliono-rezistență, înseamnă pancreas infiltrat lipomatos și grăsos și afectarea acestor organe responsabile pentru metabolismul corpului reprezintă debutul unor boli precum steatoza hepatică, care poate să ajungă până la ciroză.

Până acum, cazurile de ciroză hepatica majoritare erau de natură alcoolică sau virală, acum sunt din ce în ce mai multe din cauza încărcării grase a ficatului, chiar și în cazul copiilor.

Obezitatea afectează inima, pentru că o îngroapă în grăsime, crește tensiunea arterială îți afectează respirația până la senzația de sufocare, pentru că grăsimea se depune pe zona laringială și atunci ai apnee în somn, dacă ai și grăsime abdominală voluminoasă, când stai întins pe spate simți că te sufoci. Apare și depresia, pentru că nu te simți deloc confortabil să nu te încapă hainele, să nu încapi într-un fotoliu sau pe un scaun obișnuit de mașină sau de autobuz, să fii privit într-un fel sau altul. Toate manifestările corporale precum transpirația, respirația, oboseala, afectează foarte mult calitatea vieții.

Pe de altă parte, tot ce înseamnă grăsime nu este un organ pur si simplu inert. Grăsimea funcționează ca un organ endocrin, care emite molecule inflamatorii în corp. Deci, chiar dacă nu se vede în analize și chiar dacă nu se vede în sănătatea generală a unor pacienți cu obezitate, mai devreme sau mai târziu, ceva undeva va ceda. De obiecei, cedează glicemia și începe toleranța de glucoză și apoi diabetul de tip 2, cedează arterele, pentru că sunt înfundate de grăsimi și putem ajunge la infarct și accident vascular cerebral, cedează inima, din cauza hipertensiunii, pot ceda articulațiile, picioarele se umflă pentru că nici întoarcerea venoasă nu mai face față bine și intrăm într-un cerc vicios în care din cauza kilogramelor în plus nu ne mai mișcăm, din cauza lipsei de mișcare nu reușim să slăbim și situația se agravează, iar dacă lăsăm și mai multe kilograme în plus, va fi și mai greu să le dăm jos.

• Ce beneficii asupra sănătăţii observăm când reuşim să slăbim?

Obezitatea, ca și diabetul și bolile de inimă, sunt boli cronice care evoluează fie că vrem, fie că nu vrem. Dacă lăsăm kilogramele să se adune, mai devreme sau mai târziu ne vor îmbolnăvi, chiar dacă acum este posibil să avem niște analize bune. Vin tot mai des în cabinetul meu copii cu tensiune, cu analize modificate precum ale unui om bătrân. Copiii sunt mult mai afectați decât adulții pentru că sunt sedentari, stau multe ore la școală, au multe teme de făcut, activități suplimentare, când le termină se deplasează dintr-un loc în altul cu mașina, iar în timpul rămas sunt pe tablete. Este o situație în care nimic din ceea ce este în jurul nostru nu mai promovează o alimentație și o viață sănătoasă.

Slăbind, putem scăpa de un diabet aflat la debut. Dacă se intră cu o dietă restrictivă, cu scădere în greutate, se poate reversa diabetul. Scad tensiunea și necesarul de tablete pentru controlul tensiunii. Am pacienții care după ce pierd 10-15 kilograme își înjumătățesc tratamentul deoarece recomandările se fac per kilogram/corp. Scad durerile articulare, inflamația din corp, se diminuează steatoza hepatica, oboseala, se îmbunătățește activitatea inimii, odihna este mai bună, la fel și tranzitul intestinal.  

De fapt, prin slăbire țintim să scăpăm de kilogramele din zonele care ne afectează sănătatea. Pe scurt, pierderea kilogramelor este o renaștere, asta spun toți pacienții, fiindcă înseamnă creșterea calității vieții.

• Ce soluții există pentru combaterea obezității?

În primul rând, trebuie evaluată starea generală de sănătate. Obezitatea este o boală cronică, iar acest lucru înseamnă că o persoană care a avut acest diagnostic trebuie să aibă în permanență grijă de sănătate. Ai nevoie, în primul rând, de un control medical metabolic și analize de sânge. Sunt necesare pentru că, dacă te apuci de dietă după ureche poți să îți faci mai mult rău decât bine, poate să crească acidul uric, poți să faci gută, poate să crească tensiunea, poți să faci pietre la rinichi sau pietre la colecist, poți să faci rău ficatului, de aceea este nevoie de o evaluare. Orice medic de familie poate prescrie un panel de analize de screening și ulterior, în urma acestora putem face consult specific, la cardiolog, de exemplu, dar este nevoie să știm de unde pornim. În cazul copiilor, pediatrul va face recomandările, sau medicul de familie, ori endocrinologul pediatru.

Apoi, se începe un plan alimentar care să țină cont de preferințele alimentare ale persoanei, de patologia pe care o are, de ritmul lui de viață, de mesele pe care le poate servi, inclusiv de bugetul disponibil pentru mâncare și de tiparele alimentare.

Ținta noastră este să menținem dieta pe termen lung, să transformăm stilul de viață al omului, astfel încât kilogramele pierdute să nu se mai întoarcă. Mai mult, planul alimentar include și acele momente în care omul poftește, de Paște, de Crăciun, la aniversări, trebuie să-i explici cum să mănânce ca să nu se îngrașe, chiar și alimente care nu sunt printre cele premise.

Redacţia Click!Sănătate

Credit foto: Facebook