Pietrele la rinichi: când se impune operaţia. Sfatul medicului

Cunoscute şi ca litiază renală sau calculi renali, pietrele la rinichi pot cauza dureri insuportabile. În vreme ce pietrele mici se pot elimină fără tratamente speciale, ci doar respectând anumite recomandări, cele mari necesită intervenţie chirurgicală.

Pietrele la rinichi se formează în urma cristalizării sărurilor minerale şi a acizilor prezenţi în concentraţie prea mare în urină. Există mai mulţi factori implicaţi în apariţia lor: deshidratarea, alimentaţia bogată în proteine sau sare, obezitatea, cazurile de litiază renală în familie şi existenţa unor boli (precum hiperparatiroidismul).

Cum se manifestă

Un calcul renal poate să fie astimptomatic până când ajunge în ureter, conductul prin care urina trece de la rinichi la vezică. În acest caz, apare colica renală, ale cărei simptome includ durerile severe la nivel lombar, iradiind spre partea abdominală sau chiar spre organele genitale. Colica renală poate fi însoţită de sânge în urină, de nevoia frecventă de a urina. 

Mergi de urgenţă la medic dacă durerea este atât de severă încât nu poate fi calmată, dacă apar şi febră şi frisoane, dacă urina conţine sânge.

Examinări care pun diagnosticul

Dacă medicul suspectează că ai calculi renali, îţi va recomanda mai multe analize şi explorări pentru confirmarea diagnosticului. Printre acestea, se numără testele de sânge, care arată creşterea acidului uric sau a calciului seric, şi examenele de urină. Pentru un diagnostic cert, mai este nevoie şi de radiografie abdominală, ecografie, urografieintravenoasă.  

Opţiuni de tratament

Dacă pietrele la rinichi au diametrul mai mic de 4 mm, pot fi eliminate printr-un consum mare de lichide, de până la 3 litri zilnic. Durerile pot fi ameliorate prin administrarea de analgezice, antispastice sau antiinflamatoare nesteroidiene.   

În cazul în care pietrele nu sunt eliminate în următoarele 30 de zile şi dacă îşi măresc dimensiunile, medicul va recomanda diverse proceduri care au ca scop distrugerea sau extragerea lor.  

Măsuri preventive

Există câteva sfaturi pe care este bine să le urmezi pentru a preveni apariţia pietrelor la rinichi:

• Bea suficientă apă. Persoanele cu istoric de calculi renali trebuie să consume cel puţin 2,5 litri de apă zilnic. Urina deschisă la culoare este un semn al hidratării suficiente.
• Evită alimentele bogate în oxalaţi (sfeclă, spanac, cartofi dulci, ciocolată, produse din soia), care contribuie la formarea pietrelor la rinichi.
• Este indicat să ai o dietă săracă în sodiu (sare) şi în proteine de origine animală.
• Ai grijă cu administrarea suplimentelor de calciu, pentru că pot creşte riscul de apariţie a pietrelor la rinichi.

 SFATUL SPECIALISTULUI

Dr. Rucsandra Manu

Doctor în ştiinte medicale, medic primar urologie, Spitalul Clinic Sanador

Tratamentul litiazei renale a cunoscut în ultimii 25-30 de ani o adevărată revoluţie. Foarte puţini pacienţi mai au astăzi indicaţie de operaţie clasică, cu bisturiu. Pentru majoritatea cazurilor de litiază renală soluţia de tratament este „chirurgia fără bisturiu“, rezolvarea pietrelor făcându-se minim invaziv, prin litotripsie extracorporeală cu unde de şoc (ESWL), prin intervenţii endourologice (ureteroscopie semirigidă sau flexibilă, nefrolitotomie percutanată) sau laparoscopie. 

Litotripsia extracorporeală cu unde de şoc (ESWL) este indicată în calculii renali sau ureterali lombari cu dimensiuni între 5-6 mm şi 2 cm, parţial obstructivi, cu rinichi funcţional urografic. 

Ureteroscopia este indicată în litiaza ureterală mai mare de 5 mm, parţial obstructivă, când se apreciază că piatra este impactată şi nu se poate elimina spontan. 

Nefrolitotomia percutanată (NLP) este indicată în litiaza renală multiplă, complexă, cu dimensiuni de peste de 2 cm, şi în calculul coraliform. Există şi cazuri de litiază renală sau ureterală care nu trebuie tratate chirurgical, ESWL sau endoscopic, acestea fiind litiazele mai mici de 4 mm, neobstructive, cu urocultură sterilă.  Aceşti calculi se pot elimina spontan cu tratament, pacienţii necesitând monitorizarea de către medicul urolog.