Limfedemul, oprit din evoluție de abordarea precoce prin microchirurgie

Limfedemul apare atunci când lichidul limfatic nu mai circulă normal prin sistemul limfatic ci se varsă și se acumulează în țesuturi. Rezultatul este o umflare persistentă, cel mai frecvent la nivelul brațelor sau picioarelor.

„Poate apărea după operații (de exemplu, după îndepărtarea ganglionilor limfatici), după radioterapie sau din cauze genetice. Pentru diagnosticare, a ști exact în ce stadiu al bolii te afli și a planifica intervențiile cele mai potrivite, există mai multe analize necesare. Dar, standardul de aur pentru diagnostic este scintigrafia limfatică (limfoscintigrafia)”, explică Dr. Savas Tsolakidis, expert în chirurgie limfatică, chirurgia nervilor periferici și chirurgie plastică reconstructivă la Centrul Millesi din cadrul Spitalului VPK, din Viena.

Specialiștii internaționali suștin că limfedemul este cel mai ușor de gestionat atunci când este diagnosticat și tratat devreme. Foto: Shutterstock. 

Urmează apoi și alte proceduri necesare planificării tratamentului precum limfangiografia prin rezonanță magnetică și o ecografie limfatică de înaltă rezoluție. În plus, înainte de intervenția de reconstrucție limfatică, un colorant special, numit verde de indocianină (ICG), este introdus în vasele limfatice făcându-le vizibile altfel, ele fiind translucide, iar acest lucru permite planificarea și intervenția precisă prin tehnici chirurgicale.

Potrivit medicului, limfedemul poate părea la început o simplă umflare a membrului, care apare și dispare. Dar, în timp, dacă nu intervii, țesuturile se pot îngroșa și rigidiza și calitatea vieții poate fi grav afectată, pentru că afecțiunea poate ajunge inclusiv să-ți limiteze mobilitatea.

Cum afectează viața?

Limfedemul nu este doar o problemă estetică. Pe măsură ce evoluează, poți observa: senzație de greutate în membrul afectat, dificultăți la mers sau mișcare, infecții repetate, piele întărită, infecții și ulcerații. „În formele severe, poate duce la ceea ce popular se numește „picior de elefant”, adică o umflare extremă și permanentă la nivelul piciorului, și sunt raportate în practica medicală, mai ales în țări precum India, Pakistan, cazuri în care pacienții au devenit complet nedeplasabili din cauza progresiei bolii”, explică dr. Tsolakidis.

De ce contează intervenția timpurie?

Dacă se acționează devreme împotriva limfedemului umflătura poate fi redusă mai ușor, țesuturile nu ajung să se deterioreze și riscul de complicații scade.

Dacă amâni, apare fibroză (întărirea țesuturilor), tratamentele devin mai puțin eficiente și mobilitatea îți poate fi afectată. Reconstrucția chirurgicală prin metode numite „supermicrochirurgicale” este în prezent singura opțiune pentru o ameliorare permanentă, altfel evoluția este a unei boli cronice care avansează constant, fiind afectate tot mai multe vase limfatice și nu numai.

Cum stopează tehnicile de microchirurgie evoluția limfedemului?

Terapiile chirurgicale pentru limfedem pot ajuta la stoparea progresiei bolii și la ameliorarea simptomelor. În unele cazuri, intervenția chirurgicală poate duce chiar la regresia completă a limfedemului și la normalizarea drenajului limfatic.

Tehnicile de supermicrochirurgie „fac posibilă disecția și sutura vaselor limfatice cu diametre mai mici decât firul de păr, iar acest lucru necesită instrumente și materiale foarte precise, precum microscoape de mare rezoluție și materiale de sutură extrem de fine, sub 0,1 mm, fabricate special pentru astfel de proceduri”, explică dr. Tsolakidis care precizează că centrul unde realizează aceste proceduri este singurul din Europa care dispune de un microscop special care permite realizarea unor intervenții de o complexitate crescută.

În funcție de situația individuală și de gradul limfedemului, există mai multe metode chirurgicale disponibile.

Pacienții cu limfedem în stadiile I și II sunt eligibili pentru o metodă chirurgicală numită anastomoza limfenoasă (LVA).  Tehnica presupune o reconstrucție a fluxului limfatic prin legarea mai multor vase limfatice la circulația venoasă, prin tehnici chirurgicale supermicrochirurgicale. Se evită astfel acumularea localizată de limfă în țesuturi.

Transplantul ganglionar pentru stadii avansate

Nodulii limfatici sănătoși pot fi transplantați într-o zonă  congestionată și pot fi conectați la o sursă de drenaj venos prin metode chirurgicale supermicrochirurgicale. Scopul este ca ganglionul limfatic transplantat să preia astfel drenajul lichidului limfatic. În unele cazuri, cum ar fi în stadiul III de evoluție a limfedemului, anastomozele pot fi combinate cu transplant ganglionar pentru a crește succesul intervenției.

De ce trebuie oprit din evoluție?

Într-un stadiu incipient, limfedemul poate fi ameliorat și gestionat ușor, iar microchirurgia reprezintă una dintre cele mai moderne și promițătoare opțiuni. Totuși, eficiența depinde de precocitatea intervenției. În cazul LVA, când chirurgul conectează vase limfatice funcționale la vene mici din apropiere pentru a redirecționa limfa către sistemul venos ( de unde poate fi eliminată natural) este nevoie de vase limfatice sănătoase. În cazul transplantului de ganglioni, aceștia stimulează formarea de vase limfatice, un proces numit limfangiogeneză, de aceea procedura este eligibilă pentru pentru stadii avansate când vasele sunt deteriorate.

Datele din literatura de specilitate sunt încurajatoare în privința microchirurgiei. Un studiu recent din 2026, realizat pe 32 de pacienți cu limfedem unilateral și publicat în „Journal of Peking University”  a oferit rezultate spectaculoase: la pacienții din stadiul I, reducerea volumului membrului afectat a fost de 63%; la stadiul II, reducerea a fost de 50%; recurența celulitelor a scăzut de la 28,1% la 0% . Același studiu a demonstrat că vasele limfatice anastomozate au rămas funcționale în proporție de 92,2% la un an de la intervenție.

Deși limfedemul este o afecțiune care nu se vindecă, dacă acționezi din timp și alegi corect tratamentul, poți preveni complicațiile și îți poți păstra mobilitatea și calitatea vieții. Cu cât intervii mai devreme, cu atât ai mai mult control asupra evoluției bolii.