Studiu: Această vitamină ajută la prevenirea și tratarea diabetului!

Cercetătorii de la Universitatea din Montreal și Institutul de Cercetare Clinică din Montreal din Canada au descoperit o modalitate promițătoare de a trata sau preveni o afecțiune metabolică frecventă, fără intervenție farmaceutică.

În studiul lor, care a apărut în revista Cell Reports, cercetătorii au raportat că creșterea aportului de vitamina K poate ajuta la reducerea riscului de diabet. Acest lucru se datorează rolului crucial pe care vitamina K îl joacă într-un proces chimic numit gamma (y)-carboxilare, care are loc în celule și afectează proteinele pe care le secretă.

Studiul a constatat că y-carboxilarea este importantă pentru celulele beta pancreatice și capacitatea lor de a produce insulina, hormonul care determină celulele să absoarbă glucoza din sânge. Diabetul se dezvoltă de obicei din cauza unui număr insuficient de celule beta sau a unei producții insuficiente de insulină de către celulele beta.

Legătura dintre vitamina K și diabet

Conform statisticilor, prevalența diabetului a crescut semnificativ în aproape toate țările în ultimele decenii. De fapt, Organizația Mondială a Sănătății (OMS) consideră acum diabetul o epidemie globală care provoacă milioane de decese în fiecare an. Avertismentul se referă și la faptul că diabetul este o cauză majoră a orbirii, insuficienței renale, atacurilor de cord, accidentelor vasculare cerebrale și amputației membrelor inferioare.

Vitamina K, un nutrient solubil în grăsimi, aflat într-o varietate de alimente de origine vegetală și animală, este cunoscută pentru rolul său de coenzimă. Coenzimele sunt implicate în mod semnificativ în reacțiile biochimice datorită rolurilor lor de catalizatori și activatori de enzime. Vitamina K acționează ca o coenzimă pentru carboxilaza, o enzimă implicată în sinteza proteinelor necesare pentru coagularea sângelui (protrombină) și construirea oaselor (osteocalcin).

Ca ultim pas în biosinteza proteinelor, carboxilaza dependentă de vitamina K facilitează modificarea post-translațională (y-carboxilare) a osteocalcinei, ceea ce duce la activarea sa. Pe lângă reglarea maturării minerale a oaselor, s-a constatat că osteocalcina carboxilată reglementează și expresia genelor de insulină și markerii proliferării celulelor beta. Mai multe studii au arătat că nivelurile ridicate de osteocalcin carboxilat îmbunătățesc sensibilitatea la insulină și reduc riscul de diabet de tip 2.

Carboxilarea y-dependentă de vitamina K îmbunătățește producția de insulină în celulele beta. Mai multe rapoarte sugerează că un aport scăzut de vitamina K sau insuficiența de vitamina K la oameni este asociată cu un risc crescut de a dezvolta sindrom metabolic, un grup de condiții care cresc riscul unei persoane de a suferi de boli coronariene, accident vascular cerebral și diabet de tip 2.

Cercetătorii au observat, de asemenea, că nivelurile scăzute de vitamina K la pacienții obezi morbid sunt corelate pozitiv cu prezența diabetului de tip 2, în timp ce suplimentarea cu vitamina K tinde să scadă semnificativ nivelurile lor de glucoză din sânge în timpul postului.

Aceste observații sugerează cu tărie o legătură între insuficiența de vitamina K și riscul de a dezvolta diabet, dar mecanismele subiacente în această relație rămân necunoscute. Pentru a arunca lumină asupra acestui aspect, cercetătorii canadieni au efectuat mai multe experimente pe celule beta izolate de la șoareci și oameni. Ei au descoperit că sub condiții de stres metabolic, celulele beta ale șoarecilor care aveau lipsă de y-carboxilare din cauza insuficienței de vitamina K "au eșuat să-și adapteze secreția de insulină".

Pe de altă parte, tratamentul cu vitamina K a susținut activitatea de y-carboxilare și a protejat celulele beta de efectele nocive ale glucozei ridicate și stresului metabolic. Acest lucru sugerează că y-carboxilarea dependentă de vitamina K joacă un rol important în supraviețuirea și funcționarea corectă a celulelor beta pancreatice, în special în perioadele de stres celular. Capacitatea celulelor beta de a se adapta la condiții nefavorabile asigură o producție suficientă de insulină atunci când este nevoie pentru controlul zahărului din sânge.

În celulele beta umane, cercetătorii au observat o tendință similară, cu y-carboxilarea dependentă de vitamina K corelată pozitiv cu secreția îmbunătățită de insulină în răspuns la glucoză. Ei au identificat, de asemenea, o proteină în reticulul endoplasmatic - organul celular unde are loc sinteza proteinelor - al celulelor beta numită EGRP, care ajută la reglarea legării calciului la proteine.

Cercetătorii au constatat că y-carboxilarea dependentă de vitamina K a EGRP protejează celulele beta de supracompensare cu calciu, în timp ce lipsa de y-carboxilare face opusul și provoacă hiperinsulinemie (nivele de insulină mai mari decât normale). Calciul intracelular joacă un rol important în eliberarea insulină din celulele beta, motiv pentru care reglarea sa este importantă pentru o funcționare adecvată a celulelor beta pancreatice. Disreglarea calciului în celulele beta este o caracteristică comună a diabetului de tip 2.

"Studiul nostru arată că această proteină joacă un rol important în menținerea nivelelor fiziologice de calciu în celulele beta pentru a preveni o perturbare a secreției de insulină", a spus dr. Julie Lacombe, unul dintre autorii studiului, despre EGRP. „Vitamina K, prin intermediul gamma-carboxilării, este esențială pentru ca ERGP să își îndeplinească rolul."

Vitamina K este un nutrient important pe care îl poți obține din diverse alimente și suplimente. Vitamina K vine în două forme, și anume, filochinona (vitamina K1) și menachinone (vitamina K2). Vitamina K1 poate fi găsită în legume cu frunze verzi, cum ar fi varza kale, spanacul, broccoli și varza. Vitamina K2, pe de altă parte, este prezentă în cantități mari în boabele de soia fermentate și în cantități mai mici în carne, brânză și ouă.

Conform unui studiu publicat în Diabetes Care, un aport ridicat atât de vitamina K1, cât și de K2 este asociat cu un risc mai mic de a dezvolta diabet de tip 2, deși efectul este mai pronunțat în cazul vitaminei K2.

Sursa: Health News