Cum arată leziunile de herpes genital. Ce simptome are boala
Herpesul genital poate să semene cu alte câteva boli și afecțiuni ale pielii. Iată cum să afli dacă ai virusul, potrivit EveryDayHealth.com.
Dacă aveți vezicule sau răni pe sau în jurul regiunii genitale, rectului sau gurii, ar putea fi un semn de herpes genital.
Herpesul genital este o boală cu transmitere sexuală (BTS) comună și incurabilă. Este atât de răspândită în Statele Unite încât aproximativ 12% dintre persoanele cu vârste cuprinse între 14 și 49 de ani o au, potrivit Centrului pentru Controlul și Prevenirea Bolilor. Mai multe femei decât bărbați au herpes, posibil pentru că boala este oarecum mai ușor de transmis de la bărbați la femei decât de la femei la bărbați, notează CCPB.
Infecția cu virusul herpetic nu se vindecă. Foto: Shutterstock
Herpesul este cauzat de virusul herpes simplex (HPV). Există două tipuri de virusuri herpetice: herpes simplex 1 (HPV-1) și herpes simplex 2 (HPV-2). Ambii viruși se transmit prin contactul apropiat cu o persoană infectată. HPV-1, sau herpesul oral, este de obicei asociat cu herpes labial sau vezicule febrile în jurul gurii și este adesea transmis prin contact nonsexual cu saliva infectată. HPV-2 afectează cel mai adesea zona genitală.
Cu toate acestea, un număr tot mai mare de cazuri de herpes genital sunt cauzate de HPV-1, nu de HPV-2. Acest lucru se explică, în parte pentru că o persoană care are herpes oral îl poate răspândi la organele genitale ale partenerului în timpul sexului oral. De asemenea, se ajunge la herpes genital având sex vaginal sau anal cu cineva care are virusul.
Majoritatea persoanelor care au herpes sunt asimptomatice sau au simptome atât de ușoare încât s-ar putea să nu le observe.
Cum arată herpesul genital şi ce simptome are?
Când apar simptomele herpesului, leziunile apar de obicei ca vezicule mici și dureroase pe sau în jurul organelor genitale, rectului sau gurii. În medie, focarul inițial de herpes va apărea la patru zile după expunere, cu un interval de 2 până la 12 zile. Veziculele se sparg și lasă ulcere sau răni dureroase care pot dura două până la patru săptămâni pentru a se vindeca.
@Bober275/Wikimedia Commons
În timpul primului focar, leziunile de herpes durează adesea mai mult și sunt mai contagioase. Alte simptome pot include febră, dureri corporale, ganglioni limfatici umflați și/sau dureri de cap.
Conform Planned Parenthood, simptomele suplimentare ale herpesului genital pot include dificultăți la urinare sau arsuri la urinare, precum și mâncărime.
Focarele recurente de herpes genital sunt frecvente. Mulți oameni pot simți un focar recurent care apare cu câteva ore, până la zile înainte de apariția leziunilor, cu simptome care pot include dureri genitale sau furnicături sau dureri pungioase la nivelul picioarelor, șoldurilor sau feselor. Focarele recurente sunt de obicei mai scurte și mai puțin severe decât cele inițiale și pot scădea în frecvență. De asemenea, sunt mult mai puțin frecvente la o infecție genitală cu HPV-1 decât cu o infecție genitală cu HPV-2.
Uneori oamenii confundă herpesul cu un coș, păr încarnat sau gripă, notează Planned Parenthood. Și deoarece de cele mai multe ori nu există simptome, mulți oameni nu știu că au herpes.
Cum să tratezi și să previi herpesul
Odată ce ai făcut herpes, îl vei avea întotdeauna. Nu există leac pentru herpes. Dar există medicamente care pot preveni sau scurta durata erupțiilor. Totuși, dacă ai herpes, indiferent dacă iei sau nu medicamente, ar trebui să spui oricărei persoane cu care faci sex, pentru a cunoaște riscul.
Folosirea corectă a prezervativelor din latex de fiecare dată când faceți sex poate reduce riscul de a transmite sau de a te infecta cu herpes genital, dar prezervativele nu oferă protecție 100%.
Dacă ai herpes, ar trebui să eviți să faceți sex în timp ce ai leziuni sau alte simptome ale virusului.
Dacă ești însărcinată, poți transmite herpesul fătului în timpul sarcinii sau copilului în timpul nașterii sau imediat după. Herpesul la nou-născuți este o afecțiune gravă, uneori fatală.
HPV-1 este o cauză frecventă a herpesului oral, care poate duce la herpes labial sau vezicule febrile în jurul gurii. Majoritatea persoanelor cu herpes oral nu au niciun simptom, conform CDC. Copiii și adulții tineri se infectează de obicei din contactul nonsexual cu saliva. Herpesul oral cauzat de HPV-1 se poate răspândi și de la gură la organele genitale prin sex oral, provocând herpes genital.
Herpesul oral poate fi confundat cu multe alte infecții, inclusiv cu reacții alergice. Medicul poate diagnostica herpesul oral pe baza locației și aspectului veziculelor și poate confirma diagnosticul cu teste de laborator.
Tratamentele pentru herpes oral includ: medicamente antivirale orale, unguente topice antivirale, anestezice topice sau agenți antiinflamatori, fără prescripție medicală.
Aftele sunt cauzate de virusul herpesului?
Aftele, numite și ulcere aftoase, nu sunt cauzate de virusul herpesului sau de orice alt virus. Aftele apar de obicei ca leziuni mici și superficiale pe țesuturile moi din gură sau la baza gingiilor, conform Clinicii Mayo. De obicei, au un centru alb sau galben și o margine roșie și apar de obicei pe sau sub limbă, în interiorul obrajilor sau buzelor, pe gingii sau pe cerul sau spatele gurii.
Spre deosebire de herpesul bucal, aftele apar numai în interiorul gurii și nu sunt contagioase.
Aftele minore, care sunt cele mai frecvente tipuri, sunt de obicei mici și ovale, cu o margine roșie, și se vindecă în una sau două săptămâni, fără a lăsa cicatrici, conform Clinicii Mayo.
Aftele majore, care sunt mai puțin frecvente, sunt mai mari și mai adânci decât cele minore. Ele sunt de obicei rotunde, cu margini definite, dar pot avea margini neregulate atunci când sunt foarte mari. Aftele majore pot fi foarte dureroase și pot dura până la șase săptămâni pentru a se vindeca. De asemenea, pot lăsa cicatrici.
Aftele herpetiforme sunt mai puțin frecvente. Au dimensiunea unui punct și apar adesea în grupuri de 10 până la 100 de răni, dar se pot îmbina într-un ulcer mare. Aceste răni au margini neregulate și se vindecă fără cicatrici în una sau două săptămâni.
Potrivit Clinicii Mayo, afte pot fi declanșate de o varietate de factori, inclusiv:
· rănire minoră a gurii din cauza lucrărilor dentare, a periajului prea agresiv pe dinți, a unor accidente sportive sau a unei mușcături accidentale de obraz
· Paste de dinți și apă de gură care conține lauril sulfat de sodiu
· Sensibilitati alimentare
· dietă săracă în vitamina B-12, zinc, acid folic (acid folic) sau fier
· reacție alergică la bacteriile din gură
· Fluctuații hormonale în timpul menstruației
· Stres emoțional
Unele afecțiuni și boli pot provoca, de asemenea, afte.
Acestea includ:
· Boala celiaca
· Boli inflamatorii intestinale, cum ar fi boala Crohn și colita ulceroasă
· boala lui Behcet
· Un sistem imunitar defect
· HIV/SIDA
Oricine poate dezvolta afte, dar sunt mai frecvente la adolescenți, adulți tineri și femei. Persoanele cu afte recurente au adesea antecedente în familie.
Medicul sau dentistul dvs. poate diagnostica afte doar privindu-le. De obicei, tratamentul nu este necesar, dar o aftă mare sau deosebit de dureroasă te poate împiedica să mănânci și să vorbești. Medicul poate recomanda apă de gură fără alcool sau un tratament topic pentru a ușura durerea data de afte.
Gargara cu apă sărată poate ajuta, de asemenea. Dacă durerea durează mai mult de 10 până la 14 zile, ar trebui să consulți un medic sau un dentist.
Dermatita de contact
Dermatita de contact este o afecțiune a pielii care poate provoca o erupție cutanată cu mâncărime, piele crăpată, uscată sau solzoasă, umflături și vezicule, pete pe piele sau umflare, arsură sau sensibilitate, conform Clinicii Mayo. Nu este o BTS, dar atunci când apare în gură sau în zona genitală, poate fi confundată cu herpesul.
Cu toate acestea, spre deosebire de herpes, dermatita de contact poate apărea oriunde pe piele și este cauzată de contactul direct cu un iritant sau un alergen. Nu este cauzată de un virus.
Dermatita de contact apare de obicei în câteva zile de la expunerea la un iritant sau alergen. Cauzele comune includ iedera și reacțiile la medicamente, cosmetice, detergenți și bijuterii. Erupția cutanată de la dermatita de contact dispare de obicei în două până la patru săptămâni.
Cel mai bun mod de a preveni dermatita de contact este de a identifica ce o cauzează și de a evita atingerea din nou a aceluiași articol sau substanță. Testarea alergiilor poate ajuta la identificarea cauzei.
Deși dermatita de contact nu este, în general, o afecțiune gravă, poate da mâncărime și disconfort. Când este prezentă erupția cutanată, încercați să utilizați comprese reci și umede sau creme anti-mâncărime pentru a o calma.
Pastilele antihistaminice pot ajuta la reducerea mâncărimii. Dacă mâncărimea este severă, trebuie mers la dermatolog pentru medicamente topice cu steroizi.
Coș sau herpes?
Acneea este mai frecventă la adolescenți și adulții tineri, dar oamenii de toate vârstele o pot face și o fac, conform Institutului Național de Artrită și Boli Musculo-scheletale și de Piele din America. În rândul adolescenților, este mai frecventă la băieți. În rândul adulților, este mai frecventă la femei. Pentru majoritatea oamenilor, acneea tinde să dispară până la treizeci de ani, dar unele persoane în vârstă de patruzeci și cincizeci de ani încă o mai au.
Acneea apare atunci când foliculii de păr de sub piele se înfundă cu ulei (sebum) sau cu celule moarte ale pielii, provocând leziuni cunoscute în mod obișnuit sub numele de coșuri. Acneea apare de obicei pe față, dar poate apărea și pe spate, piept și umeri. Ea poate provoca inflamație, umflare, roșeață, căldură sau durere. Diferite tipuri de acnee includ:
Puncte albe: foliculi înfundați care rămân sub piele și provoacă o umflătură albă.
Puncte negre: foliculi înfundați care par negri și ajung la suprafața pielii.
Papule: leziuni care sunt inflamate și apar de obicei sub formă de umflături mici, roz pe piele.
Pustule sau cosuri: papule cu leziuni albe sau galbene pline de puroi care pot fi roșii la bază.
Noduli: leziuni mari, dureroase, solide care sunt adânci în piele.
Acnee nodulară severă (numită și acnee chistică): leziuni profunde, dureroase, care sunt pline de puroi.
Hormonii, stresul, medicamentele și dieta se numără printre factorii care pot declanșa focarele de acnee sau le pot agrava.
Acneea nu este contagioasă. Medicamentele topice și orale pot ajuta la vindecarea cosurilor, pot opri formarea altora noi și pot preveni cicatricile. Pentru a evita cicatricile, nu strângeți și nu scoateți cosurile.
Scabia poate fi confundată cu herpesul genital
Acarienii minusculi cu opt picioare care se înfundă în piele, unde își depun ouăle, pot părea herpes, atunci când localizarea este genitală.
Există milioane de cazuri de scabie în întreaga lume în fiecare an.
Scabia se poate dezvolta oriunde pe piele, dar acarienii se înfundă cel mai frecvent în pielea de pe mâini, brațe (în special coate și încheieturi) și în pielea acoperită de îmbrăcăminte sau bijuterii, inclusiv fese, centura, penisul și pielea din jurul sfârcurilor.
Semnele și simptomele scabiei includ: mâncărime, mai ales noaptea, o erupție cutanată care provoacă mici umflături care formează adesea o linie. Bubițele pot să semene cu urticarie, mușcături mici, noduri sub piele sau coșuri. Pot apărea și pete solzoase care arată ca o eczemă, leziuni, cauzate de zgârierea erupției cutanate, care se pot infecta, cruste groase pe piele care se formează atunci când o persoană dezvoltă un tip sever de scabie numită scabie crustă sau scabie norvegiană.
Oamenii fac de obicei scabie din contactul direct cu o persoană infectată. Adulții pot face scabie prin contact sexual. De asemenea, de la articolele infestate, cum ar fi lenjerie de pat, haine și mobilier, dar acest lucru este mai puțin frecvent.
Un dermatolog poate diagnostica adesea scabia doar privind erupția cutanată și poate confirma acest prin examen la microscop.
Scabia este ușor de tratat cu medicamente prescrise. Pe lângă persoana diagnosticată cu râie, toți cei care au avut contact strâns cu acea persoană trebuie să primească tratament. Pielea ar trebui să se vindece în patru săptămâni.
Infecția fungică
Infecțiile vaginale cu fungi sunt foarte frecvente - până la 75% dintre femei se vor confrunta cu infecția fungică cu Candida de-a lungul vieții și multe vor avea mai mult de o recidivă, potrivit Clinicii Mayo.
Majoritatea infecțiilor vaginale cu fungi sunt cauzate de ciuperca Candida Albicans. Vaginul conține în mod natural un amestec echilibrat de fungi, care include Candida și alte bacterii. Dar o creștere excesivă a Candida sau pătrunderea ciupercii în straturile mai profunde de celule vaginale poate provoca o infecție, notează Clinica Mayo.
Simptomele unei infecții includ:
· Mâncărime și iritație la nivelul vaginului și vulvei
· senzație de arsură, în special în timpul actului sexual sau la urinare
· Înroșirea și umflarea vulvei
· Durere și durere vaginală
· Erupție vaginală
· Secreții vaginale groase, albe, inodore, care arată ca brânza
· Secreții vaginale apoase
Deși o infecție vaginală nu este considerată o infecție cu transmitere sexuală și nu este contagioasă, există un risc crescut de a face o infecție vaginală.
Antibioticele, sarcina, diabetul, un sistem imunitar afectat, anumite contraceptive orale și terapia hormonală pot provoca, de asemenea, o creștere excesivă a ciupercilor, care poate duce la o infecție cu drojdie.
Pe lângă efectuarea unui examen pelvin, medicul poate trimite o probă de lichid vaginal pentru testarea tipului de ciupercă care provoacă infecția cu drojdie.
Infecțiile cu drojdie pot apărea și la bărbați, pe penis sau scrot, dar acest lucru este mai puțin frecvent, conform Planned Parenthood.
Chlamydia poate provoca arsuri în timpul urinării
Chlamydia cea mai frecventă bacterie cu transmitere sexuală. Chlamydia este cea mai frecvent raportată BTS bacteriană în Statele Unite. Poți face chlamydia îfăcând sex vaginal, anal sau oral cu cineva care are infecția. Tinerii activi sexual au un risc mai mare de a face chlamydia. Bărbații bisexuali sunt, de asemenea, expuși riscului, deoarece infecția se poate transmite prin sex oral și anal.
Adesea nu are simptome, dar dacă apar se pot manifesta și după câteva săptămâni de la momentul infectării.
Femeile care au simptome de Chlamydia pot observa scurgeri vaginale anormale și, ca și în cazul herpesului, pot experimenta o senzație de arsură atunci când urinează.
Bărbații care au simptome de chlamydia pot observa o scurgere din penis, o senzație de arsură atunci când urinează, durere și umflare la unul sau ambele testicule.
Atât bărbații, cât și femeile pot avea chlamydia în rect, care poate duce la dureri rectale, secreții și sângerări.
La femei, Chlamydia netratată poate provoca boală inflamatorie pelvină care poate duce la infertilitate, sarcină ectopică și alte complicații. Infecția poate fi transmisă și bebelușului în timpul nașterii.
La bărbați, Chlamydia nu cauzează de obicei probleme cronice de sănătate, dar poate provoca febră și durere în zona genital.
Femeile care sunt active sexual ar trebui să fie testate anual pentru chlamydia dacă au mai puțin de 25 de ani sau dacă au 25 de ani și factori de risc, cum ar fi parteneri sexuali noi sau multipli sau un partener cu BTS. Bărbații care fac sex cu bărbați ar trebui să fie testați cel puțin o dată pe an și mai des dacă au un risc crescut.
Bărbații care fac sex cu femei ar trebui să fie examinați pe baza factorilor de risc, iar femeile însărcinate ar trebui să fie, de asemenea, testate pentru chlamydia.
Sifilisul provoacă răni
Ca și herpesul, sifilisul este o boală cu transmitere sexuală, care poate provoca răni în zona genitală și în gură. Dar, în ciuda acestor asemănări, cele două infecții diferă, sifilisul este cauzat de bacterii și herpesul de un virus. Riscurile pe care le prezintă pentru sănătate sunt și ele diferite.
Puteți face sifilis prin contact direct cu o leziune de sifilis în timpul sexului vaginal, anal sau oral. Rănile de sifilis în vagin, anus, gură sau sub prepuțul penisului pot fi greu de văzut, așa că este posibil să nu observi că un partener sexual are infecția.
Există patru etape ale sifilisului. În timpul primei etape (primare), este posibil să observați sau nu o singură rană sau mai multe răni care apar de obicei în, pe sau în jurul penisului, vaginului, anusului, rectului, buzelor și gurii. Leziunile sunt de obicei ferme, rotunde și nedureroase și durează trei până la șase săptămâni. În timp ce rănile se vor vindeca cu sau fără tratament, trebuie să primiți tratament pentru a preveni trecerea infecției la stadiul secundar.
În timpul etapei secundare, apar erupții cutanate și/sau răni în gură, vagin sau anus. Erupția poate apărea atunci când rana primară se vindecă sau la câteva săptămâni după ce rana s-a vindecat. Poate fi pe sau picioare și să pară aspru, roșu sau maro-roșcat. Erupția cutanată nu este de obicei cu mâncărime și este posibil să nu o observi. Alte simptome pot include febră, glandele limfatice umflate, dureri în gât, căderea parului, dureri de cap, pierdere în greutate, dureri musculare și oboseală. Aceste simptome vor dispărea cu sau fără tratament, dar este nevoie de tratament pentru a preveni progresia infecției către stadiile latente și, eventual, terțiare ale sifilisului.
În faza latentă a sifilisului, nu există semne sau simptome vizibile, dar infecția poate fi transmisă și altora prin contact sexual. Majoritatea persoanelor cu sifilis netratat nu dezvoltă sifilis terțiar, dar atunci când apare această etapă, poate afecta multe sisteme diferite de organe și, uneori, duce chiar la moarte.
Furnizorii de asistență medicală folosesc de obicei teste de sânge pentru a diagnostica sifilisul. Sifilisul este vindecabil cu antibiotice, dar este posibil ca tratamentul să nu anuleze o parte din daunele pe care le poate provoca infecția. Este posibil să faceți din nou sifilis dacă partenerii sexuali infectați nu primesc tratament.
Gonoreea
Este o infecție cu transmitere sexuală bacteriană care poate afecta organele genitale, rectul și gâtul. Infecția este foarte frecventă, în special în rândul tinerilor cu vârste cuprinse între 15 și 24 de ani.
Poți face gonoree dacă faceți sex vaginal, anal sau oral cu un partener infectat. Infecția poate să nu aibă simptome, dar poate provoca probleme grave de sănătate.
Majoritatea femeilor cu gonoree nu au niciun simptom și, dacă au, acestea sunt adesea ușoare și pot fi confundate cu o infecție a vezicii urinare sau a vaginului. Simptomele gonoreei la femei pot include:
· Durere sau senzație de arsură la urinare
· Secreții vaginale crescute
· Sângerare vaginală între menstruații
· Simptomele gonoreei la bărbați pot include:
· senzație de arsură la urinare
· scurgere albă, galbenă sau verde din penis
· Mai rar, testicule dureroase sau umflate
Infecțiile rectale la bărbați și femei pot să nu provoace simptome sau să provoace simptome, inclusiv:
· Scurgeri
· Mâncărime anală
· Durere
· Sângerare
· Mișcări intestinale dureroase
Gonoreea netratată se poate răspândi și în sânge sau articulații, ceea ce poate pune viața în pericol, dar acest lucru este rar.
Tratamentul cu antibiotice poate vindeca gonoreea, dar tulpinile rezistente la medicamente ale infecției sunt în creștere.
Dacă ești însărcinată, discutați medicul despre testarea pentru gonoree, deoarece infecția poate cauza probleme grave de sănătate pentru copil.
Variola maimuței
Variola maimuței este o boală rară cauzată de virusul variolei maimuței. Aparține aceleiași familii de virusuri ca virusul variolei, virusul care provoacă variola. În timp ce simptomele variolei maimuțelor sunt similare cu simptomele variolei, ele sunt mai puțin severe, iar variola maimuței este rareori fatală.
Variola maimuței poate provoca o erupție cutanată care poate arăta la început ca niște coșuri sau vezicule. Erupția poate fi dureroasă sau să dea mâncărime și poate apărea pe sau în apropierea organelor genitale sau a anusului. Poate apărea și pe alte părți ale corpului, cum ar fi mâinile, picioarele, pieptul, fața sau gura.
Simptomele suplimentare ale variolei maimuțelor pot include:
· Febră
· Durere de cap
· Dureri musculare și dureri de spate
· Noduli limfatici umflați
· Frisoane
· Epuizare
· Simptome respiratorii, cum ar fi tuse, congestie nazală sau durere în gât
Simptomele variolei maimuțelor apar de obicei în decurs de trei săptămâni de la expunerea la virus. Boala durează de obicei două până la patru săptămâni. Unii oameni au mai întâi o erupție cutanată, urmate de alte simptome, în timp ce alții au mai întâi simptome asemănătoare gripei și apoi dezvoltă o erupție cutanată la una până la patru zile mai târziu. Alții vor avea doar o erupție cutanată și nu vor avea alte simptome.
În 2022, a existat un focar de variolă a maimuței în mai multe țări care în mod normal nu raportează variola maimuțelor, inclusiv în Statele Unite.
Femeile însărcinate pot transmite variola maimuțelor la făt.
Medicamentele antivirale și vaccinurile dezvoltate pentru a proteja împotriva variolei pot fi utilizate pentru a preveni și trata infecțiile variolei maimuțelor.
Cum reducei riscul de a face o BTS?
Singura modalitate de a evita complet BTS, inclusiv herpesul, este să nu faci sex vaginal, anal sau oral. Dacă ești activ din punct de vedere sexual, poți reduce reduce riscul fiind într-o relație pe termen lung, reciproc monogamă, cu un partener care a fost testat pentru BTS și prin utilizarea corectă a prezervativelor de fiecare dată când faci sex.
Citește și La ce vârstă începem să îmbătrânim?