De ce gândesc, simt și reacționează adolescenții atât de diferit

Pentru părinți, adolescența este probabil cea mai înfricoșătoare perioadă cu care se confruntă atât ei, cât și copiii lor: totul se schimbă, tinerii experimentează constant valuri de emoții, sunt irascibili, se simt neînțeleși, își doresc să iasă de sub aripa protectoare a părinților și, de cealaltă parte, anturajele, care joacă un rol esențial, pot deveni inamicul numarul 1.

În adolescență, sunt atât de multe lucruri cu care tinerii trebuie să jongleze! De aceea, este foarte important ca părinții să conștientizeze că adolescența nu este doar o perioadă dificilă, în care relaționează mai greu cu copilul lor. Ea reprezintă, probabil, cei mai importanți și valoroși ani din viața unui viitor adult, iar ei, părinții, au un aport colosal în sănătatea mintală a copilului lor și în modul în care el se va maturiza.

De ce contează atât de mult adolescența?

David Bueno, autorul cărții Creierul adolescenților. Descoperă cum funcționează pentru a-i înțelege și a-i sprijini, doctor în biologie, cercetător în cadrul secției de genetică medicală, evolutivă și a dezvoltării la Universitatea din Barcelona și specialist în neuroeducație, se referă la perioada adolescenței ca fiind „fără îndoială, o etapă crucială în viața oamenilor, însă dezvoltarea și procesul de maturizare a individului, alături de posibilele direcții în care ar putea evolua, încep să se contureze încă din prima copilărie”. 

El consideră că prima copilărie, adică perioada dintre naștere și vârsta de 6 ani, are un puternic impact asupra adolescentului, deoarece influențează modul în care se va desfășura viața acestuia. Autorul susține că mediul în care crește un copil are o importanță crucială pentru viitorul adolescent. Astfel, dacă un copil a crescut într-un mediu în care au predominat furia și reacțiile impulsive, creierul lui va considera că astfel de reacții sunt utile, iar adolescentul va dezvolta un comportament care să se încadreze în acest tipar.

David Bueno, autor, doctor în biologie, cercetător în cadrul secției de genetică medicală, evolutivă și a dezvoltării la Universitatea din Barcelona și specialist în neuroeducație

Conform studiilor, creierul funcționează pe bază de recompensă, iar atunci când este recompensat pentru un anumit comportament, va considera ca fiind esențial ceea ce a văzut, chiar dacă acel tipar nu este sănătos.

Cu toate acestea, dacă în copilărie sunt deprinse comportamente inadecvate, adolescența vine cu o a doua șansă: aceea de a crea conexiuni neuronale mai bune, care să fie eficiente în viața de adult. Aportul părinților este absolut necesar în perioada adolescenței, deoarece ei pot ghida copilul în direcția potrivită, mai ales prin încurajarea anumitor activități, hobby-uri sau obiceiuri sănătoase.

Adolescența nu este doar o fază a răzvrătirii și a rebeliunii, ci aduce cu sine momentele-cheie în care se dezvoltă puterea decizională, gândirea critică sau creativitatea. Cea din urmă are rolul de a crea o conexiune între elemente care la prima vedere nu ar avea legatură unul cu celalalt. Stimularea ei nu trebuie nicidecum neglijată, deoarece crește capacitatea adolescenților de a raționa prin argumente. Fie că este vorba de artă, muzică sau discuții libere, aceste activități sunt benefice creierului și ajută la dezvoltarea creativității.

În această etapă, hipocampul, hipotalamusul și talamusul, parte al sistemului limbic, sunt părți ale creierului care sunt și ele în continuă dezvoltare. Hipocampul, deși se maturizează înainte de adolescență, are un rol foarte important deoarece el înregistrează toate experiențele avute până în adolescență și le combină cu cele din copilărie, pentru a le proiecta în viața adultă.

Hipotalamusul este cel responsabil cu interacțiunile sociale ale tinerilor și produce în aceasta perioadă oxitocina, un neurohormon care modelează comportamentele sociale. Având în vedere acest proces, este indicat ca adolescenții să fie încurajați să petreacă timp alături de tineri de aceeași varstă cu ei, să facă împreună acțivități, deoarece creierul va produce oxitocina necesară unei dezvoltări sănătoase. Este foarte important ca nivelul acestui neurohormon să fie în parametrii pentru că, dacă este scăzut, copilul se va simți adesea singur sau anxios și ar putea dezvolta probleme la maturitate.

Experiențele prin care trec copiii le definesc adolescența și maturitatea

David Bueno, autorul cărții Creierul adolescenților, susține că există mai mulți factori diferențiatori atunci când vorbim despre sanătatea mintală a unui adolescent: nu orice copil sau adolescent este la fel, iar acest lucru se întâmplă datorită experiențelor, trairilor și emoțiilor din copilărie și a modului în care acestea sunt percepute de creierul lor. Mai mult decât atât, modelele pe care le imită, anturajul din care fac parte sau activitățile întreprinse definesc viața adultă a copiilor și adolescenților. „S-a demonstrat că bebelușii născuți de mame care au suferit un nivel moderat sau ridicat de stres psihosocial în a doua jumătate a sarcinii ‒ de exemplu, din cauza unui divorț traumatizant, a pierderii unui loc de muncă care i-a cauzat probleme în plan financiar sau a decesul unui unei persoane foarte apropiate ‒ prezintă o reducere a volumului de materie cenușie din creier și un deficit în controlul funcțiilor executive, care include și alterarea conexiunii dintre cortexul prefrontal și amigdală. De asemenea, odată ajunși la adolescență, aceștia prezintă o cantitate mai mare de hormoni de stres chiar și în momentele de odihnă. Mediul acționează asupra structurii fizice a creierului prin intermediul stabilirii conexiunilor neuronale, condiționând tiparele ulterioare de comportament. Este important de reținut că una dintre funcțiile principale ale creierului este de a permite adaptarea comportamentului individului la mediul în care trăiește”.

Într-un fel, comportamentul adolescentului devine o oglindă a mediului în care trăiește. Când nu primesc susținerea de care au nevoie, nu socializează îndeajuns, nu sunt încurajați să-și dezvolte creativitatea, tinerii devin problematici, mult mai rebeli, anxioși și speriați. Adolescenții care trăiesc în stres, sunt plictisiți, dezamăgiți sau care trăiesc cu frică, vor fi influențati de mediul lor și vor fi guvernați frecvent de aceste stări și la maturitate.

Este foarte important ca părinții să stimuleze creierul adolescenților în direcții utile. În perioada adolescenței, are loc un proces de selecție care reduce densitatea conexiunilor neuronale și care se numește tăiere sinaptică, proces prin care creierul elimină conexiuni pe care le consideră inutile. Astfel, creierul selectează și păstrează conexiunile care conțin abilitățile necesare și adaptabile pentru supraviețuirea fiecărei persoane, în special în raport cu mediul său sociocultural. În acest caz, conexiunile realizate în această perioadă pot crea tipare de comportament și vor influența adolescența. De aceea, este important ca părinții, pe de o parte, să le cultive adolescenților lor trăsături esențiale precum gândirea critică, creativitatea, abilitățile sociale și rezolvarea problemelor cu empatie, iar pe de altă parte, să învețe să se autogestioneze.

„S-a observat că educația negativă favorizează formarea unor anumite tipare de conexiune neuronală care reduc capacitatea de a nutri curiozitate față de mediul înconjurător, ceea ce va afecta învățarea ulterioară”, explică David  Bueno.

În această perioadă a vieții, adolescenții își întăresc conexiunile neuronale de care au nevoie pentru a putea deveni adulți maturi, cu bune capacități de decizie și gestionare a emoțiilor. Este esențial ca părinții să aibă încredere în copiii lor, astfel încât aceștia, la rândul lor, să aibă încredere în ei înșiși. Aceștia trebuie să găsească susținere din punct de vedere emoțional pentru a învăța cum să managerieze stresul, să fie încurajați să ia decizii și să poată să reflecteze asupra deciziilor pe care le iau. De asemenea, trebuie încurajați să exploreze mediul înconjurător și să fie curioși, deoarece toate aceste lucruri sunt elemente determinante în viață, de care orice adult funcțional are nevoie.