Motivul tulburărilor alimentare la adolescenţi nu sunt doar şabloanele de frumuseţe impuse de societate, ci vin pe fondul unei vulnerabilităţi psihice care se accentuează din cauza furtunilor hormonale prin care trece organismul aflat în schimbare.

 

Comunicaţi pe orice temă

Suferinţe mai mult sau mai puţin conştiente îi pot afecta pe adolescenţi şi le pot deforma percepţia de sine. Tulburările alimentare precum bulimia şi anorexia, care îşi fac debutul în dolescenţă şi pot continua apoi toată viaţa, nu apar la persoanele cu un emotional sănătos. Ele sunt simptome ale unor suferinţe psihice care se exprimă printr-o suferinţă corporală. Experciţiul comunicării cu copilul, constant şi permanent, este cea mai sigură cale de a preveni aceste probleme. Ei trebuie să fie încurajaţi de mici să formulize întrebări şi să îţi exprime păreri şi îngrijorări legat de orice temă, fără să fie judecaţi sau acuzaţi, ci susţinuţi să depăşească dificultăţile.  Când încep să apară simptomele, suferinţa este deja prezentă, deci startul este deja ratat, iar intervenţia este mai dificilă.

Cum se manifestă aceste tulburări?

Dacă refuză mâncarea, scade în greutate într-un mod nenatural, îi e teamă continua de îngrăşare şi se interesează în permanenţă de diete  şi tehnici de slăbit, poate fi vorba despre anorexie. Aceasta are la bază o percepţia deformată asupra propriului corp, şi este frecventă la adolescente, deşi pot fi afectaţi şi băieţii.

La polul opus este bulimia, o tulburare care presupune episoade compulsive de supralimentare. După ce mănâncă exagerat apare vinivăţia, şi adolescentul încearcă să-şi provoace vărsături, să consume laxative, să facă exerciţii fizice epuizante. Ca şi anorexicii, bulimicii sunt preocupaţi excesiv de aspectul lor şi au, în esenţă, un respect de sine extrem de redus.

Frecventă la adolescenţi este şi situaţia contradictorie în care aceeaşi persoană suferă alterantiv de episoade de bulime şi de episoade de anorexie. Tulburările de alimentaţie se pot trata dacă pacienţii se îngrijesc corespunzător, îşi schimbă stilul de viaţă şi atitudinea faţă de ei înşişi.

Este utilă intervenţia unui specialist

Mecanismele acestor boli sunt similar dependenţelor, de aceea este necesar ca odată instalată tulburarea alimentară să soliciţi pentru adolescentul tău ajutorul unui specialist. Există multiple abordări terapeutice ale tulburărilor alimentare, iar acestea nu se centrează pe symptom, adică pe refuzul mâncării sau pe consumul ei compulsive, ci pe  descifrarea semnificaţiei simptomului, a cauzei, care este diferită la fiecare adolescent în parte, şi înlăturarea suferinţei care a produs această tulburare.