Tot ce trebuie să ştii despre TICURI. Diagnostic, clasificare, tratament (video)
Acestea debutează în copilărie, de obicei în jurul varstei de 7 ani şi mult mai rar sub vârsta de 3 ani sau peste 15 ani. Ticurile diferă prin gradul lor de severitate, forma cea mai gravă fiind sindromul Gilles de la Tourette. Această tulburare are caracter familial şi există modificări în circuitele frontale, subcorticale şi ale corpilor striaţi. Se asociază frecvent cu alte tulburări (ex. tulburarea obsesiv – compulsivă).
Cauzele clare nu au fost încă descoperite, însă s-a evidenţiat prezenţa unor dezechilibre biochimice, iar studiile imunologice s-au intensificat în contextul ipotezei autoimune.
În general debutul este cu mişcări bruşte la nivelul feţei şi al ochilor, printre cele mai frecvente enumerându-se clipitul, strâmbatul gurii sau nasului. Acestea sunt accentuate de emoţii şi dispar în stare de relaxare sau în timpul somnului. În formele cronice sau în sindromul Tourette la început pot fi ticuri simple faciale, însă treptat apar mişcări mai complexe care imită gesturi (legănatul, apucatul braţelor) şi asociază mai multe ticuri verbale (tuşit, fluierat, dresul vocii, suflat).
Ticurile motorii pot fi simple sau complexe. Cele simple au implicat un număr mic de grupe musculare (ex. clipit, grimase ale feţei, mişcări ale gâtului), iar cele complexe reproduc diferite gesturi (ex. aranjarea hainelor, ridicarea braţelor).
Ticurile vocale sunt de asemenea simple şi complexe. Printre cele simple regăsim suflatul, fluieratul, iar cele complexe presupun silabe, expresii uzuale şi propoziţii.
Tratamentul în medicina alopată
.....................
