Fibromul uterin este o tumoră benignă situată la nivelul uterului, care se formează în stratul muscular denumit miometru ca urmare a înmulţirii celulelor musculare şi conjunctive care alcătuiesc peretele uterin. Această tumoră este alimentată constant cu sânge şi, netratată, poate creşte în dimensiuni provocând o serie de simptome supărătoare şi complcaţii. Cel mai mare fibrom uterin înregistrat vreodată a măsurat 28 de kilograme şi a fost înregistrat la o femeie din Singapore. În cazul ei, pentru îndepărtarea fibromului a fost nevoie de o operaţie de histerectomie totală, adică îndepărtarea completă a uterului.

”Femeile care îşi doresc un copil dar sunt diagnosticate cu fibrom uterin trebuie să ştie că sarcina poate fi obţinută, însă este de preferat ca fibromul să fie tratat mai întâi. În cele mai multe dintre cazuri, în funcţie de mărimea fibromului şi localizarea acestuia în uter, pot surveni complicaţii în timpul sarcinii” explică dr. Rareş Nechifor, radiolog intervenţionist la ARES.

Cum poate afecta fibromul uterin sarcina?

Fibroamele care modifică forma cavităţii uterine reduc şansele femeii de a rămâne însărcinată, cu până la 70%. Pe de altă parte, în timpul sarcinii afluxul mare de hormoni de la nivelul uterului poate provoca creşterea unui fibrom existent până la dimensiuni suficient de mari pentru a bloca alimentarea fătului. În astfel de cazuri, se poate declanşa avortul spontan.

Fibroamele uterine au fost legate şi de naşterile premature din cauza faptului că în ultimul trimestru de sarcină prezenţa lor poate declanşa travaliul prematur. Dacă sarcina a fost dusă la termen, prezenţa fibromului uterin poate da complicaţii la naştere: fie din cauza fibromului fătul adoptă o poziţie anormală, inadecvată pentru naşterea naturală, fie fibromul blochează progresul travaliului şi expulzarea placentei.

Fibromul uterin – diagnostic şi tratament

Cea mai uşoară metodă de depistare a fibromului uterin este ecografia transvaginală. Această investigaţie este recomandată anual la controlul de rutină. Pe lângă diagnosticarea unui fibrom, ecografia poate arăta şi alte anomalii ale uterului sau ale ovarelor.

În ce priveşte tratamentul pentru femeile care îşi doresc o sarcină, una dintre opţiunile de tratament este miomectomia, o intervenţie chiurgicală care presupune scoaterea fibromului. Această intervenţie prezintă câteva riscuri şi dezavantaje. Pe de o parte, în timp ce fibromul este scos, uterul poate fi cicatrizat, fapt care poate determina ulterior dificultăţi de implantare a embrionului. În plus, această intervenţie slăbeşte pereţii uterului, lucru care poate compromite o viitoare sarcină.

O altă variantă, minim invazivă, este embolizarea fibromului uterin. Este o terapie inovatoare care constă în astuparea arterelor care hrănesc fibromul şi îl fac să crească în dimensiuni. Atunci când fibromul nu mai este alimentat cu sânge, el intră într-un proces de resorbţie. La ARES, intervenţia se face fără anestezie generală, pacienta este trează şi poate discuta cu medicul. Durata procedurii este foarte scurtă, de la 15 minute până la maximum o oră.  Pacienta râmâne sub supraveghere medicală timp de 24 de ore după care este externată. Tratamentul pentru managementul durerilor este de aproximativ 7 zile. Femeia revine la control la 2 luni, 6 luni şi 1 an post embolizare.