Ce faci în caz de herpes genital
Infecţia cu virusul herpetic se manifestă prin mâncărimi, roşeaţă şi arsuri. Se întâmplă să ai astfel de semne în zona genitală? Este posibil să fi contractat virusul prin contact sexual. Nu te speria, află ce măsuri poţi lua de acum înainte!
Herpesul poate apărea atât în zona bucală, cât şi în zona genitală, şi este o afecţiune contagioasă, care poate recidiva. La început, infecţia se poate recunoaşte prin mâncărime, senzaţie de arsură şi înroşirea zonei. Apar apoi vezicule mici, care se sparg, şi în urma lor rămân leziuni deschise, extrem de dureroase. Simptomele pot fi însoţite de scurgeri vaginale mai dense şi de culoare închisă, şi de vusturimi la urinare.
Simptomele pot apărea la câteva ore de la infectare sau pot trece ani până la apariţia lor. În acest ultimo caz, virusul se menţine în stare latentă în corp. Din păcate, persoana infectată poate sufere recidive ale infecţiei, care apar şi de şase ori pe an. Dacă este menţinută igiena zonei, leziunea poate să se vindece în cel mult trei săpămâni.
Important! Nu aplica pe piele rivanol, spirt medicinal sau alcool. E bine să laşi pielea să „respire“ şi să se formeze o crustă.
Prin contact sexual, dar şi cu… prosoape
Herpesul genital se „ia“ prin contact sexual direct, dar şi prin folosirea prosoapelor sau a lenjeriei intime în comun cu alte persoane infectate. Acelaşi lucru este valabil şi pentru folosirea… jucăriilor sexuale.
Herpesul genital poate fi cauzat atât de Virusul Herpetic (Herpes Simplex) 1, cel care determină apariţia herpesului labial sau cel format în jurul gurii, cât şi de Virusul Herpes Simplex 2. Cu alte cuvinte, explică medicul ginecolog Laurenţiu Crăciunaş, se poate contracta herpesul genital de la o persoană care are herpes labial, prin sex oral. Risc mare de infecţie este atunci când se produce erupţia cutanată, dar se poate lua virusul şi în perioadele dintre erupţii, când nu există niciun semn vizibil pe piele.
Nu sparge veziculele!
Este important să menţii zona afectată curată şi uscată şi încearcă să rezişti tentaţiei de a sparge veziculele. Igiena riguroasă este esenţială în perioada în care infecţia se manifestă agresiv. Spălatul pe mâini după fiecare contact direct cu leziunea este obligatoriu. Se evită atingerea feţei şi ochilor. Te poţi infecta şi în alte zone ale corpului. Se recomandă purtarea unei lenjerii intime comode, lejere, din bumbac.
Atunci când cureţi zona infectată nu utiliza şerveţele umede, pentru că rişti să anulezi efectul tratamentului.
Foloseşte obiecte de igienă şi veselă proprie.
Cum previi: În primul rând se recomandă utilizarea prezervativului în cazul în care partenerul sexual prezintă suspiciuni ori în cazul partenerilor multipli.Atenţie! Prezervativul nu prezintă siguranţă de 100%.
Ce favorizează recidivele
Deşi herpesul genital se tratează şi semnele vizibile dispar în totalitate, există factori care determină apariţia recidivelor. Printre cei mai cunoscuţi sunt: sistemul imunitar slăbit, stresul emoţional, oboseala, infecţiile urinare, dar şi menstruaţia şi alimentaţia.
Aciclovirul este cel mai comun medicament
Infecţia cu virusul herpetic necesită adesea tratament doar în puseele acute, când apare leziunea pe piele. Cel mai recomandat medicament în această situaţie este Aciclovirul, care are proprietăţi antivirale puternice faţă de virusurile herpes simplex tip I şi II.
Caseta specialistului
Laurenţiu Crăciunaş
doctor stagiar
spitalul „The Christie”, Manchester, Marea Britanie
Infecţia herpetică nu se vindecă
Odată „achiziţionată”, infecţia cu virusul herpetic nu se vindecă, dar pot exista perioade lungi de timp fără nicio erupţie. Mai mult decât atât, peste 50% dintre persoanele infectate cu virus herpetic nu au niciodată o erupţie. După vindecarea unei erupţii acute, virusul rămâne cantonat în celulele nervoase ale pielii şi se poate reactiva oricând organismul este supus stresului (scăderea imunităţii, deshidratare, o altă infecţie undeva în corp, malnutriţie, stres psihic etc).
Persoanele imunocompromise (HIV/SIDA, vârstnicii etc) pot dezvolta encefalie herpetică, o afecţiune relativ rară, dar care poate fi fatală. Odată dezvoltată, chiar dacă nu determină decesul persoanei în cauză, va lăsa sechele neurologice, inclusiv tulburări de personalitate.