Când este indicată chirurgia obezităţii

Tot mai mulţi oameni aleg să intervină pe cale chirurgicală pentru a trata aceste afecţiuni, aceasta fiind singura alternativă cu rezultate pe termen lung, în condiţiile în care peste 50% dintre persoanele care reuşesc să slăbească prin dieta se îngraşă la loc, iar uneori apariţia efectului de „yo-yo” aduce şi kilograme în plus faţă de greutatea iniţială.

Chirurgia bariatrică include o sferă largă de proceduri şi tehnici utilizate în tratamentul obezităţii, care urmăresc fie restricţionarea dramatică a cantităţii de alimente ingerate, fie reducerea absorbţiei alimentelor (sau ambele) şi se realizează prin abord minim – invaziv, laparoscopic.

Domnul Dr. Bogdan Moldovan, medic primar chirurgie generală, şef de secţie în cadrul Spitalului Sf. Constantin din Braşov, spune că “scăderea drastică în greutate este realizată prin reducerea dimensiunii stomacului prin diferite metode chirurgicale, care urmăresc fie restricţionarea dramatică a cantităţii de alimente ingerate, fie reducerea absortiei intestinale a alimentelor, fie ambele. Cele mai utilizate procedee sunt inelul gastric, Gastric Sleeve (sau rezecţia longitudinală a stomacului) şi by-pass-ul gastric.

Viaţa după chirurgia bariatrică Chirurgia bariatrică urmăreşte reducerea capacităţii stomacului, diminuarea senzaţiei de foame şi instalarea prococe a saţietăţii, dar este important de ţinut minte în acelaşi timp că operaţia în sine este numai un mijloc, iar atingerea rezultatelor maxime depinde în mare măsură şi de determinarea şi motivaţia fiecărui pacient.

Astfel, gastrectomia longitudinală permite pacienţilor să aibă un regim fără restricţii calitative, ci doar cantitative, legate de dimensiunile noului stomac. Cu alte cuvinte, chirurgia bariatrică limitează apetitul, însă nu şi opţiunile alimentare.

Contraindicaţii ale tratamentului chirurgical

Chiar dacă este metoda cea mai indicată în tratarea afecţiunilor metabolice, chirurgia bariatrică nu este recomandată celor care suferă de boala neoplazică (cancerul), caz în care tratamentul chirurgical poate intra în discuţie doar după 5 ani de remisie completă. De asemenea, procedura este interzisă pacienţilor cu vârste extreme: sub 14 ani şi peste 70 de ani, celor care suferă de boli cardiace şi respiratorii severe, decompensate, de boli psihice şi lipsa de complianţă (necesită evaluare psihologică) sau de afecţiuni ale stomacului: ulcer, hernii hiatale voluminoase etc. Intervenţia depinde, bineînţeles, şi de evaluarea endocrinologică obligatorie şi potenţial eliminatorie.

Studii recente au scos la iveală statistici îngrijorătoare cu privire la amploarea pe care au luat-o bolile metabolice la noi în ţară: un procent de 34% din populaţie este supraponderală, 14% dintre români sunt obezi de gradul 1, 3% se confruntă cu obezitatea de gradul 2, iar 3% suferă de obezitate morbidă.

Aceste numere ar trebui să tragă un semnal de alarmă cu atât mai mult cu cât, potrivit Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, obezitatea reprezintă prima cauză de deces care ar putea fi evitată, fiind totodată şi primul factor etiologic în apariţia diabetului de tip II, a hipetensiunii arteriale, cardiopatiei ischemice, sindromului de apnee în somn, hipercolesterolemiei şi a mai multor forme de cancer: mamar, uterin, pancreatic sau colo-rectal.

Aşadar, este imperativ necesară informarea populaţiei asupra impactului pe termen lung al acestor afecţiuni şi prezentarea opţiunilor de tratament.