Ce rişti dacă iei preventiv pastile cu iod. Ce este bine să faci în caz de atac nuclear

Pastilele cu iodură de potasiu (KI) conțin o cantitate de iod de aproximativ o mie de ori mai mare decât necesarul zilnic. De aceea, administrarea lor preventivă nu este deloc recomandată, acestea folosindu-se doar în cazul unui accident/atac nuclear cu eliberare de iod radioactiv.

Iodul este materia primă pe care celulele tiroidiene o folosesc pentru producerea de hormoni tiroidieni și ajunge la nivelul tiroidei cu ajutorul sângelui. Celula tiroidiană nu poate face diferența între iodul radioactiv și cel neradioactiv, astfel încât va permite intrarea ambelor forme de iod. Însă, radioactivitatea poate duce, în timp, la apariția cancerului tiroidian.

„Sub nicio formă pastilele cu iod nu se administrează preventiv pentru că pot produce disfuncții tiroidiene. Pastilele de KI se administrează doar în cazul unei eliberări cunoscute de iod radioactiv. În cazul accidentului sau atacului nuclear, pastilele cu iod se administrează pentru a satura (încărca) glanda tiroidă astfel încât aceasta să nu mai primească iodul radioactiv intrat în circulația noastră sangvină,” afirmă dr. Alina Rusu, medic specialist endocrinolog în cadrul Clinicii DigestMed.

Ce trebuie să facem în caz de atac nuclear

Administrarea pastilelor cu iod se face numai la indicația autorităților, la anumite persoane (copii, adolescenți, tineri sub 40 de ani și femei însărcinate), la scurt timp după un accident sau atac nuclear (până în 6 ore de la expunere). La persoanele de peste 40 ani riscul de a dezvolta cancer tiroidian după expunere la iod radioactiv este mai mic.

„Riscul cel mai mare este pentru populația care se află la câțiva (zeci de) kilometri de locul exploziei. În ziua/zilele în care norul radioactiv se află deasupra tării noastre este foarte important să ne adăpostim, ideal în buncăre subterane sau în case, asigurându-ne că toate ușile și geamurile sunt închise ermetic și că avem în casă suficientă apă și alimente pentru câteva zile (minim 2 zile) cât va trebui să le petrecem adăpostiți. De asemenea, este important să ne asigurăm că avem în casă tratamentul cronic pe care îl urmăm,” adaugă specialistul.