Mare atenţie la insecte! Uite ce să faci dacă te pişcă!
Vara este anotimpul vacanţelor la mare sau la munte şi a plimbărilor prin natură. Şi cum umezeala şi căldura fac casă bună pentru insecte, ne putem alege cu o înţepătură de ţânţari, căpuşe, albine, păianjeni sau viespi. Este important să le recunoaştem, ca să acţionăm şi să punem în aplicare câteva măsuri simple de îngrijire.
Albinele şi viespile, periculoase
Albina şi viespea sunt insecte care, în urma înţepăturii, pot provoca şoc anafilactic (scăderea bruscă a tensiunii, ameţeală şi respiraţie dificilă), situaţie care necesită tratament de urgenţă. După înţepătură, albina îşi lasă acul în care are ataşat sacul de venin în piele, pe când viespea este mult mai agresivă. Ea poate înţepa în mai multe locuri şi nu-şi lasă acul. Pentru a calma dureroasa înţepătură de albină, mai întâi trebuie să elimini acul cu o pensetă. Apoi, trebuie să cureţi bine zona cu apă şi săpun, după care să aplici comprese reci sau gheaţă înfăşurată într-un prosop de bumbac. Ca să atenuezi durerea, poţi lua paracetamol sau ibuprofen, iar pe zona cu înţepătură poţi să aplici o loţiune cu calamină. Dacă eşti alergic la veninul albinelor sau viespilor ori dacă în urma înţepăturii te confrunţi şi cu frisoane, tulburări de echilibru, mergi de urgenţă la medic!
Ţânţarii transmit boli grave
De regulă, înţepătura ţânţarilor provoacă o simplă mâncărime, însă sunt specii care pot transmite boli grave, precum malarie, febră galbenă, febră West Nile, encefalită etc. Femelele sunt cele care „atacă” pentru că au nevoie de sânge ca să extragă proteinele necesare maturizării şi depunerii ouălor. Muşcătura lasă în urmă pete mici, roşii, care dau senzaţia de mâncărime. Ca primă măsură, spală bine zona afectată cu apă şi săpun. Durerea şi mâncărimea se estompează dacă aplici gheaţă înfăşurată într-un prosop. Dacă după 3 zile de la înţepătură, te confrunţi cu dureri de cap, diaree, vărsături, inflamarea ganglionilor limfatici, mergi cât mai repede la medic.
Mare grijă la căpuşe!
Extrem de mici, căpuşele se hrănesc cu sângele patrupedelor şi al oamenilor şi pot fi purtătoare de virusuri, provocând encefalită, boala Lyme, febră butonoasă. Muşcătura de căpuşe nu doare, căci în momentul atacului, acestea eliberează o substanţă cu efect anestezic. Peste câteva ore, apare pe piele o pată roşie care se extinde circular. Aceasta se poate manifesta şi la o lună după înţepătură. „Evitarea contactului cu căpuşele, în special în primăvara-toamnă, presupune limitarea expunerii la zone de vegetaţie înaltă sau abundentă, care facilitează ajungerea acestora direct pe piele sau indirect, întâi pe haine şi, ulterior, la nivelul tegumentului. Dacă ştim că urmează o activitate care ne va expune totuşi la condiţii cu grad ridicat de risc de contact cu căpuşele, putem să ne protejăm suplimentar prin aplicarea de soluţii cu anumite insecticide (permetrin) pe ghete, bocanci, haine, pe cort sau prin aplicarea pe piele de repelente (de exemplu, cu DEET)”, explică dr. Andrei Tudor Rogoz. După fiecare ieşire la iarbă verde, examinează-ţi cu atenţie pielea şi scalpul. În cazul în care căpuşa nu este ataşată, o poţi îndepărta la duş, cu apă şi săpun. Dacă este înfiptă în piele, nu încerca să o înlături singur. Mergi la spital pentru asta. Ţinând cont de cum arată căpuşa şi rana, medicul va indica sau nu analize şi tratament antibiotic. Profilaxia poate fi începută până la cel mult 72 ore de la îndepărtarea căpuşei.
Ce faci dacă te-a muşcat un păianjen
Majoritatea muşcăturilor de păianjen sunt inofensive, cauzând pete minuscule, roşii pe piele, care uneori sunt dureroase şi dau senzaţia de mâncărime. După ce ai spălat bine zona cu apă caldă şi săpun, pune comprese reci. Pentru diminuarea roşeaţei şi pruritului, sunt indicate antihistaminicele administrate oral, spray-uri cu anestezice locale şi loţiuni calmante. Atenţie! Acestea nu se recomandă copiiilor fără consultul medicului. În cazul în care suspectezi că ai fost muşcat de un păianjen veninos (văduva neagră etc.), mergi cât mai repede la medic! Totodată, senzaţiile de leşin, umflarea gurii sau gâtului, dificultăţile de respiraţie reprezintă o urgenţă medicală.
În general, persoanele care se prezintă recent după o muşcătură de căpuşă, în primele 72 de ore, primesc recomandare de profilaxie antibiotică. Chiar şi această profilaxie nu este întotdeauna necesară, cum sunt situaţiile în care căpuşa a stat fixată mai puţin de 24 de ore, a fost îndepărtată integral şi nu se remarcă semne locale la nivelul pielii. În ceea ce priveşte tratamentul propriu-zis, acesta se va administra după un diagnostic stabilit în general de către un medic de boli infecţioase, având durată de la 10 zile până la mai multe săptămâni, în funcţie de localizare infecţiei, de organele sau sistemele afectate.