Zona zoster. Simptome si terapii

1 2 jpg jpeg

Virusul varicelo-zosterian, acelaşi care este responsabil de apariţia varicelei la copii, rămâne în organism toată viaţa, în ganglionii de pe rădăcinile nervoase, iar reactivarea lui poate determina apariţia zonei zoster. Nu se poate spune cu exactitate ce anume duce la „trezirea” virusului, deşi s-a observat că herpesul zoster apare frecvent la persoanele cu imunitate scăzută. Astfel, el se poate activa odată cu instalarea gripei, cancerului sau infecţiei cu HIV. De asemenea, oboseala fizică şi psihică, stresul şi alimentaţia săracă în nutrienţi sunt factori favorizanţi ai bolii. Deşi apare mai frecvent la persoanele de peste 50 de ani, herpesul zoster este întâlnit şi la copii şi la tineri. Herpesul zoster este contagios, virusul putând fi uşor transmis mai ales în cazul celor care intră în contact cu erupţia cutanată.

Zona zoster. Simptome:

-Durerea, primul simptom

Reactivarea virusului varicelo-zosterian este anunţată de regulă prin cefalee, febră, oboseală, durere, mâncărime în zona în care va apărea leziunea şi prin umflarea ganglionilor, aceste simptome putând fi confundate cu starea gripală. Durerea are intensitate variabilă şi este resimţită la nivelul nervului afectat, iar după două-trei zile de la debutul acesteia, apare şi erupţia cutanată. Există şi situaţii în care durerile nu sunt urmate de erupţii, ceea ce uneori poate face diagnosticarea dificilă. Erupţia se prezintă sub forma unor vezicule mici cu lichid. Acestea se pot sparge, iar lichidul se usucă şi formează cruste. Herpesul zoster este localizat pe o singură parte a corpului, de obicei în zona intercostală, pe frunte, pe obraz, nas, gât, umăr, ureche, picior, dar şi la nivelul ochilor.

Zona zoster. Terapii: Terapia este individualizată

Tratamentul este adaptat fiecărui pacient, în funcţie de stadiul în care acesta se prezintă la medic, de extensia erupţiei şi de starea sa generală. Este indicată prezentarea la medicul dermatolog încă de la primele semne de boală, în primele 72 de ore de la apariţia erupţiei, pentru a se preveni complicaţiile. Se pot prescrie, mai ales în formele uşoare, antalgice precum ibuprofenul (pentru controlul durerii) şi unele antiseptice locale, iar dacă apar suprainfecţii bacteriene, este nevoie de tratament antibiotic. De obicei, în zona zoster este indicat tratamentul cu antivirale, precum aciclovir, famciclovir, valaciclovir sau brivudină. Cu tratamentul corect, vindecarea herpesului zoster ar trebui să se producă în cel mult o lună. Având în vedere contagiozitatea bolii, este bine ca bolnavul să fie izolat în primele şapte zile.

-Uneori, sunt necesare antidepresive

Există un risc ca durerile date de herpesul zoster să persiste chiar şi după vindecarea erupţiilor. Vorbim în acest caz de nevralgie postherpetică, situaţie în care medicul neurolog poate recomanda antidepresive, anticonvulsivante şi chiar opioide (codeină) puternice dacă durerile sunt foarte intense. Nevralgia postherpetică este mai frecventă la vârstnici, iar durerile pot persista mai mult de o lună.

-Poate apărea paralizia oculară

Dacă afectează zona ochiului, herpesul zoster poate da complicaţii oculare, precum uveită, conjunctivită, keratită, paralizie oculară sau, în cazuri grave, chiar pierderea vederii. În situaţia în care erupţia apare în zona ochiului, este obligatorie prezentarea la oftalmolog, pentru indicarea tratamentului adecvat.

Zona zoster. Terapii: Terapiile alternative pot da rezultate bune

Zona zoster poate beneficia şi de o serie de tratamente alternative, acestea urmând a fi prescrise de medic. Printre acestea se numără terapia cu lumină polarizată, acupunctura şi tratamentele homeopatice.

Până la 20 la sută din populaţie este afectată de un episod de zona zoster.