Mituri despre osteoporoză

"Poate fi prevenită" ADEVĂRAT. Din fericire, osteoporoza poate fi prevenită adoptând un stil de viaţă sănătos, din care nu trebuie să lipsească activitatea fizică regulată, care sporeşte rezistenţa sistemului osos, şi alimentaţia bogată în surse de calciu (mai ales lactate). La recomandarea medicului, poţi lua suplimente de calciu şi de vitamina D, care ajută absorbţia acestui mineral. Renunţă la fumat, căci acest viciu este un factor major de risc în apariţia bolii. "Numai femeile sunt afectate" FALS. Cu toate că incidenţa osteoporozei este mai mare în rândul femeilor, boala îi poate afecta şi pe bărbaţi. Potrivit statisticilor, incidenţa fracturilor cauzate de osteoporoză la bărbaţi este jumătate comparativ cu cea în rândul femeilor, însă consecinţele bolii sunt mai severe la sexul masculin. Astfel, mortalitatea prin fractură de şold este dublă la bărbaţi. Osteoporoza este mai rar întâlnită la bărbaţi, deoarece aceştia pierd mai puţin din masa osoasă în comparaţie cu femeile şi au o densitate osoasă mai mare decât ele. În plus, bărbaţii acumulează masă osoasă până în jurul vârstei de 30 de ani, în timp ce femeile, până la 25 de ani. La menopauză, se pierde mai mult din masa osoasă, din cauza scăderii nivelului de estrogen, hormon ce protejează oasele. "Este dureroasă" ADEVĂRAT şi FALS. În stadiile incipiente, osteoporoza nu prezintă simptome (deci nici dureri). Durerile survin numai după ce, în urma fracturilor sau a tasării vertebrelor, apar unele modificări care slăbesc sistemul osos. În osteoporoză, tasarea vertebrelor se poate produce chiar şi după unele gesturi simple, precum ridicarea unui obiect uşor. Cele mai frecvente dureri asociate osteoporozei sunt cele de spate. Fracturile pot surveni în cascadă, cele de şold fiind printre cele mai grave. "Diagnosticarea precoce ţine boala sub control" ADEVĂRAT. Masa osoasă nu se mai poate reface odată ce osteoporoza se instalează. Însă, cu cât boala este diagnosticată mai repede, cu atât creşte probabilitatea de prevenire a fracturilor. Cea mai indicată metodă de diagnosticare este absorbtiometria duală a energiei cu raze X (DEXA), investigaţie prin care se determină densitatea osoasă în coloană, încheieturi şi şold, zonele cele mai afectate de osteoporoză. Examenul arată cu exactitate dacă există o scădere a masei osoase, responsabilă de apariţia osteoporozei, precum şi stadiul în care se află boala. Ecografia şi tomografia computerizată sunt alte examene prin care se măsoară densitatea osoasă.