Fără infecţii urinare iarna asta!
Infecţiile urinare sau cistitele, cum sunt denumite în limbaj popular, sunt declanşate de acţiunea unei bacterii asupra tractului urinar.
Principalele semne ale afecţiunii sunt urinările frecvente asociate cu usturimi sau cu dureri.
Boala este întâlnită mai des la femei, dar şi bărbaţii de vârsta a treia sunt predispuşi. Acest tip de infecţie apare din cauza faptului că diferite microorganisme ajung la nivelul aparatului urinar, se multiplică şi, în timp, perturbă funcţionarea normală a rinichilor şi a căilor urinare.
Femeile sunt mai predispuse la infecţiile urinare, 50% din acestea suferind cel puţin o dată în timpul vieţii de o formă de infecţie urinară. Bărbaţii tineri sunt rareori afectaţi de infecţii urinare, în schimb, bărbaţii peste 50 de ani cu afecţiuni ale prostatei sunt mai expuşi riscului de infecţii urinare.
Prezenţa unei infecţii la nivelul oricărei componente a aparatului urinar defineşte o infecţie urinară. Ca regulă, infecţiile joase (vezica urinară - cistite; uretra - uretrite) sunt mai frecvente şi mai puţin periculoase faţă de cele înalte (rinichi, uretere - pielonefrite).
Bacteria E.coli, una dintre cauze
Aparatul urinar, dar şi urina în sine prezintă o serie de proprietăţi cu rolul de a preveni înmulţirea şi diseminarea ascendentă a bacteriilor prin orificiul extern al uretrei.
Aceste bacterii provin cel mai frecvent de la nivelul tractului digestiv inferior şi al anusului, cu care se învecinează anatomic deschiderea uretrei.
În 80% din cazuri (valabil pentru infecţiile urinare comune), bacteria implicată este Escherichia Coli (E.coli), care se află în mod normal la nivelul colonului şi al anusului.
Citeşte şi:
- Reguli simple prin care poţi preveni infecţiile urinare
- Tratează INFECŢIILE URINARE prin alimentaţie
- De ce este nevoie de analizele de urină
Care sunt simptomele unei infecţii?
Simptomele unei infecţii variază în funcţie de localizare: infecţiile urinare joase (cistite) se pot manifesta prin: durere sau arsură la urinat (disurie), urinări frecvente, senzaţia imposibilităţii de a ţine urina cu uşurinţă sau complet, urină tulbure, urât mirositoare sau cu sânge, durere abdominală joasă, stare de rău general, subfebrilitate (37-38 de grade Celsius).
Infecţiile înalte (pielonefrite) prezintă simptome cu apariţie rapidă: febră (peste 38 de grade Celsius), frison, greaţă, vărsături, durere în spate sau laterală (de obicei pe o parte, aproximativ la nivelul taliei).
Ce faci dacă apar simptome?
Dacă suspectezi apariţia unei infecţii, prezintă-te la medicul de familie. Dacă medicul susţine suspiciunea, îţi va cere efectuarea unui sumar de urină, urmată uneori de o urocultură, pentru a determina tipul bacteriei implicate şi sensibilitatea acesteia la antibioticele uzuale (antibiograma).
Tratamentul este antibiotic în cele mai multe cazuri, iar antibioticul este prescris de către medic ţinând cont în principal de rezultatul antibiogramei şi de starea generală de sănătate. De regulă, simptomele cedează prompt la tratamentul corect.
Trebuie să fie respectată cu stricteţe durata de tratament indicată de medic, durată care poate varia de la trei până la mai multe zile în cazul infecţiilor repetate sau complicate.
Metode de prevenire
1. Consumă o cantitate mare de lichide.
2. Urinează imediat ce apare senzaţia.
3. Şterge-te dinspre anterior spre posterior, evitând astfel contaminarea regiunii uretrale cu bacterii. Menţine igiena intimă.
4. Goleşte cât mai repede posibil vezica după un contact sexual.
5. Evită produsele şi cosmeticele potenţial iritante. Uzul deodorantelor, al pudrei de talc şi al gelurilor în regiunea genitală poate irita uretra.
