Ce trebuie să ştii despre diabetul insipid

1 2 jpg jpeg

Diabetul insipid se manifestă prin nevoia frecventă de a urina şi prin sete excesivă. În unele cazuri, cantitatea de urină eliminată poate ajunge şi la 15 litri pe zi.

Pierderea de lichide atrage însă după sine mai multe neajunsuri pentru organism, dintre care cel mai grav este deshidratarea, ce afectează buna funcţionare a rinichilor.

În timpul pierderii de lichide, se elimină şi o serie de minerale şi săruri esenţiale pentru corp. În această situaţie, se impune administrarea unor cantităţi mari de lichide, menite să suplinească pierderile, desigur, asociată cu urmarea tratamentului corect al acestei afecţiuni.

Cum se pune diagnosticul?

Pentru a se pune diagnosticul de diabet insipid sunt necesare mai multe teste, care analizează volumul de urină eliminată, densitatea urinară, nivelul sodiului seric şi cel al acidului uric. Medicii pot recomanda şi investigaţia imagistică (RMN).

De asemenea, pentru depistarea cauzei, medicii recurg şi la testul restricţiei de apă pe o perioadă de câteva ore, timp în care pacientul este monitorizat atent, pentru a se evita apariţia unei deshidratări severe.

O lovitură la cap poate declanşa afecţiunea

În mod normal, un hormon antidiuretic produs în hipotalamus (partea inferioară a creierului), vasopresina (ADH), reglează şi controlează excreţia de apă. Diabetul insipid se instalează atunci când există un deficit de hormon antidiuretic.

Uneori, afecţiunea poate surveni din cauza incapacităţii rinichilor de a răspunde la vasopresină. Diabetul insipid este cauzat, printre altele, de traumatisme cerebrale, tumori hipofizare, de operaţii pe hipofiză sau din cauza unor medicamente. De multe ori însă, cauzele bolii pot rămâne necunoscute.

Nu-l confunda cu diabetul zaharat

Între cele două boli nu este o legătură directă, chiar dacă setea excesivă şi urinarea frecventă sunt simptome comune şi diabetului zaharat.

Diferenţele dintre cele două tipuri de diabet sunt hiperglicemia şi densitatea mare a urinei, caracteristice diabetului zaharat, spre deosebire de cel insipid, unde urina este diluată.

Poate apărea şi în sarcină

Unele femei pot face diabet insipid în perioada sarcinii, însă, din fericire, boala dispare la câteva săptămâni după naştere. În acest caz, este importantă monitorizarea atentă a gravidei şi indicarea tratamentului corect pentru ca nici mama, nici bebeluşul să nu aibă de suferit.

Hidratarea este esenţială

Diabetul insipid îţi modifică stilul de viaţă: uneori te poţi trezi şi de trei ori pe noapte pentru a merge la toaletă, iar nevoia de a bea apă tot timpul îţi afectează activităţile cotidiene. Hidratarea este esenţială, de aceea nu trebuie să îţi lipsească apa, mai ales dacă pleci la drumuri mai lungi. Stai departe de alcool, pentru că acesta inhibă hormonul antidiuretic!

La copii, boala poate da tulburări psihice

În cazul copiilor, diabetul insipid se poate confunda cu alte afecţiuni specifice vârstei lor. Simptome precum senzaţia exagerată de sete (polidipsia) reprezintă un semn pentru diabetul zaharat, dar şi pentru alte boli metabolice.

Setea excesivă şi urinarea frecventă sunt indicii care trebuie să îi alerteze pe părinţi. Fără tratamentul adecvat, diabetul insipid poate avea urmări grave la copii, cum ar fi retard mintal şi de creştere. De asemenea, mai pot apărea şi hiperactivitatea şi chiar unele tulburări psihice.

Doctor Click! vă sfătuieşte

Diabetul insipid se caracterizează printr-o excreţie crescută de apă prin urină, însoţită de un consum exagerat de lichide. Diabetul insipid poate apărea în copilărie, chiar şi la sugar, când părinţii pot sesiza apetitul crescut al copilului pentru apă.

În unele cazuri, la sugar, simptomele bolii sunt reprezentate de febra prelungită sau de deshidratare acută. Boala este cauzată fie de o secreţie scăzuta de hormon antidiuretic, fie de existenţa unei reacţii neadecvate a rinichiului la o concentraţie normală de hormon antidiuretic, situaţie întâlnită în anumite afecţiuni renale.

Sunt şi cazuri în care nu se poate stabili cauza bolii şi vorbim de diabet insipid idiopatic.