Ce nu ştiai despre ulcer

2 jpg jpeg

1. Ce este? În condiţii normale, sucul gastric se eliberează în cantităţi optime pentru digestie. Când procesul de digestie se dereglează, creşte secreţia de acid gastric, iar rezistenţa mucoasei slăbeşte, producându-se astfel o leziune.

Ulcerul gastroduodenal se caracterizează prin apariţia unei ulceraţii la nivelul mucoasei stomacului sau a duodenului (prima porţiune a intestinului subţire), mai rar pe cea a esofagului. Spre deosebire de ulcerul de la nivelul duodenal, cel gastric are risc de a se transforma în cancer.

Cauza principală a apariţiei ulcerului este infecţia cu Helicobacter pylori, o bacterie care supravieţuieşte acidităţii sucurilor digestive. Microbul este responsabil de 60% - 80-% din cazurile de ulcer gastric şi 85% din cele de ulcer duodenal. Această infecţie este destul de des întâlnită (prezentă la aproape 70% din populaţia României), însă nu toţi oamenii care o au fac ulcer.

Bacteria produce perturbări ale mecanismelor hormonale ale reglării secreţiei de acid. Mai exact, induce o creştere a secreţiei acide care stă la baza formării ulcerului. Această hipersecreţie este reversibilă după eradicarea bacteriei.

Boala ulceroasă este cauzată şi de administrarea regulată, pe perioade lungi a unor medicamente precum aspirina şi ibuprofenul, care perturbă mecanismele de apărare naturală a mucusului gastric. Factori precum fumatul, consumul de alcool, excesul de cafea şi stresul întreţin şi agravează ulcerul.

Cel mai întâlnit simptom este durerea sau arsura în partea superioară a abdomenului, sub torace. În cazul ulcerului gastric, durerea este agravată atunci când se consumă alimente.

În schimb, în cel duodenal, disconfortul se reduce după masă, dar se accentuează noaptea sau la 1-3 ore după ce persoana a mâncat. Mai ales în ulcerul duodenal, durerea are caracter sezonier, agravându-se primăvara şi toamna. Cei suferind de ulcer mai pot avea balonare sau senzaţia de greaţă sau de vomă, de saţietate precoce.

În cazul în care arsurile nu trec după administrarea unui pansament gastric, dacă apar de mai multe ori pe zi şi chiar noaptea, este bine să te programezi la un medic gastroenterolog. Amânarea tratamentului nu face decât să lase loc dezvoltării unor complicaţii.

Persoanelor care prezintă simptome ale ulcerului gastroduodenal le este recomandată endoscopia digestivă superioară, care pune diagnosticul cu certitudine. De altfel, procedura este considerată de medici „standardul de aur” în diagnosticarea ulcerului. În cadrul analizei, se poate preleva şi ţesut pentru biopsie, mai ales în cazul ulcerului gastric.

În alte situaţii, de pildă dacă persoana are boli cardiace sau respiratorii, se poate recurge la examenul radiologic al stomacului şi al duodenului. Mai exact, se înghite sulfat de bariu, traseul acestuia fiind vizibil pe ecranul radiologic, ulcerul fiind evidenţiat printr-o „pată”.

Este bine de ştiut că examenul radiologic nu are acurateţea endoscopiei. Testarea pentru Helicobacter pylori este esenţială la cei cu ulcer. Bacteria poate fi pusă în evidenţă prin mai multe metode, cea mai sigură fiind biopsia efectuată cu ajutorul endoscopiei.

Depistarea Helicobacter pylori se mai poate face şi cu ajutotul analizei anticorpilor serici, prin testul respirator sau cu ajutorul probelor de scaun. Medicul poate recomanda şi testul pentru hemoragiile oculte, care detectează sângele în scaun, situaţie posibilă în cazul în care există o hemoragie digestivă.

Netratat, ulcerul gastroduodenal se agravează, iar complicaţiile nu sunt deloc de neglijat. Una dintre ele este hemoragia digestivă, manifestată prin vărsături şi scaun cu sânge, precum şi prin oboseală accentuată. Gravitatea hemoragiei depinde de vasele afectate.

O altă complicaţie este perforaţia la nivelul stomacului sau duodenului, anunţată printr-o durere puternică, însoţită sau nu de greaţă şi vomă. De asemenea, există şi riscul apariţiei aşa-zisului ulcer penetrant, în cazul în care este afectat un organ vecin, precum pancreasul, însoţit de dureri ce pot iradia spre spate.

Există şi posibilitatea agravării ulcerului printr-o reacţie inflamatoare ce duce la îngroşarea peretelui intestinal (stenoză). Cea mai gravă complicaţie a ulcerului este cancerul gastric.

Un obiectiv important al tratamentului este eliminarea infecţiei cu Helicobacter pylori, în cazul în care aceasta este cauza bolii, lucru posibil cu ajutorul antibioticelor. Se mai recomandă şi medicamentele antiacide, care trebuie prescrise de medic, pentru că pot interfera cu bolile pacientului sau cu eventualele tratamente pe care acesta le urmează.

De pildă, dacă persoana are hipertensiune sau dacă urmează un regim fără sare trebuie să evite antiacidele pe bază de bicarbonat de sodiu. Medicul mai poate prescrie mucoprotectoare (măresc capacitatea de apărare a stomacului) şi antisecretorii (scad secreţia gastrică).

Graţie tratamentelor eficiente din ultimii ani, s-a redus numărul cazurilor de operare a ulcerului. Peste 80% din bolnavi se vindecă în urma tratamentului medicamentos şi a regimului dietetic. Se recurge la operaţie chirurgicală mai ales în complicaţii ale bolii, cum sunt ulcerul perforat, cel cu stenoză, penetrant, hemoragic sau când există suspiciuni de malignizare.

Se ia în calcul varianta operaţiei dacă ulcerul nu răspunde la tratament după 6-8 săptămâni. În prezent, se recurge la endoscopie nu numai pentru diagnosticare, ci şi pentru tratare, înlocuind unele manevre chirurgicale. Astfel, tratamentul endoscopic dă rezultate în hemoragia digestivă sau în stenozele pilorice.

Arsurile în capul pieptului, însoţite de senzaţia că îţi vine înapoi mâncarea pe gât, sunt simptome ale refluxului gastroesofagian. Boala apare din cauza slăbirii barierelor dintre esofag şi stomac, fiind favorizată de obezitate, fumat, consum de alcool sau hernie hiatală. Afecţiunea nu trebuie confundată cu regurgitarea, care apare după mesele copioase, de pildă.