Ce arată valorile anormale ale sideremiei

1 2 jpg jpeg

În organismul uman se găsesc foarte mulţi compuşi esenţiali care conţin fier. Pentru că forma sa ionizată este toxică, fierul este întotdeauna înglobat în gruparea hem a unor hemoproteine (hemoglobina, mioglobina, citocromi) sau legat de o proteină (transferina, feritina, hemosiderina). Cea mai mare parte a fierului din organism – aproximativ 70% - este conţinută în hemoglobină, în interiorul eritrocitelor, iar cantităţi mai mici se găsesc în mioglobina din fibrele musculare şi în enzimele respiratorii ale tuturor celulelor. Restul de 30% se leagă de alte proteine - transferina din plasmă sau feritina din măduva osoasă, sau este depozitat în ţesuturile organismului.

Când eritrocitele mor, fierul din acestea este eliberat si transportat de tranferină în măduva osoasă, dar şi în organe, precum splina şi ficatul. În măduva osoasă, fierul este depozitat şi folosit pentru crearea de noi eritrocite. Necesarul de fier diferă Cantitatea totală de fier din organism diferă în funcţie de vârstă şi sex. Nou-născuţii la termen au ~75 mg Fe/kgc, obţinut în principal de la mamă, în trimestrul al treilea de sarcină. În timpul creşterii, depozitele de fier scad. După adolescenţă, se reduce şi nevoia de fier. În timp ce bărbaţii prezintă o creştere graduală a depozitelor de fier pe parcursul vieţii (au un minimum de 50mg Fe/kgc), la femei se constată o pierdere continuă a acestui mineral, până la menopauză (au ~35mg Fe/kgc). După menopauză, femeile acumulează fier, într-un mod constant, până când ajung la un nivel asemănător celui al bărbaţilor.

Cea mai mare parte a fierului din organism se găseşte în compuşii hem, în special în hemoglobină şi mioglobină. O cantitate foarte mică (~0.1%) circulă în plasma, sub formă de Fe3+ legată de o proteină de transport – transferina.

Sideremia reprezintă nivelul seric al fierului legat de transferină şi defineşte concentraţia procentuală de fier din plasmă. Această analiză se efectuează pentru măsurarea cantităţii de fier din sânge, în scopul de a verifica în ce măsură acesta este metabolizat în organism.

Sideremia prezintă anumite oscilaţii. Astfel, valori mai ridicate se înregistrează dimineaţa, valori mai scăzute după-amiaza şi foarte reduse noaptea.

Valorile normale pentru femei: între 90 - 130 la 100 ml de plasmă şi pentru bărbaţi între 100 - 160 la 100 ml de plasmă.

Valori crescute ale sideremiei pot indica: o hepatită acută virală, hemocromatoze, anemii hemolitice, leucemie acută, deficienţă de vitamin B6, talasemie.

Valori scăzute ale sideremiei pot indica: o carenţă de fier, după anumite operaţii, anemie feriprivă, hipotiroidism, nefroză, pierderi cronice de fier, infarct miocardic.