O sarcină pierdută este o dramă pentru un cuplu care îşi doreşte copii. Iar când acest lucru se repetă, este obligatoriu să se afle cauzele.

Succesul unei sarcini depinde de o implantare eficientă a embrionului, precum şi de echilibrul dintre mamă şi produsul de concepţie, mediat de placentă, explică dr. Mihaela Andreescu, medic primar specialist în hematologie la Spitalul Clinic Colentina. Statisticile arată că peste jumătate din sarcini sunt avortate spontan, cele mai multe înainte ca sarcina să fie confirmată. Mai mult decât atât, 1 din 5 sarcini confirmate ecografic pot fi avortate. O singură pierdere de sarcină nu influenţează şansele de a avea o sarcină normală în viitor. Nu acelaşi lucru se poate spune în cazul pierderilor de sarcină repetate.

Factorii care favorizează avortul recurent

Chiar dacă se cunosc, în mare, cauzele care pot declanşa avortul, există foarte multe situaţii în care nu se poate stabili cu precizie de ce pacienta suferă opriri repetate în evoluţie a sarcinii. Cele mai frecvent întâlnite şi studiate cauze ale avortului recurent sunt aberaţiile cromozomiale şi erorile imunologice, care acţionează prin anticorpi specifici.

Alte cauze care pot fi incriminate pentru avortul recurent sunt de natură  hormonală, metabolică, anatomică uterină, infecţioasă sau sunt legate de mediu, sunt ocupaţionale sau asociate cu obiceiurile personale (cum ar fi consumul de tutun, alcool, stupefiante). De asemenea, trombofilia a devenit în ultimii ani principala cauză de avort repetat. Aceasta este o anomalie a coagulării sângelui, care creşte riscul de formare a unor cheaguri care pot bloca circulaţia sangvină.

Când sunt indicate analizele genetice

Când s-a produs o pierdere de sarcină, medicii pot lua în calcul examinarea genetică, ţinând cont de aneuploidie – alterarea numărului de cromozomi –, aceasta fiind o cauză recunoscută a pierderilor de sarcină repetate. Frecvenţa aneuploidiei în avortul precoce creşte odată cu vârsta femeii. Analiza genetică poate oferi cuplului răspunsul despre cauza opririi în evoluţie a sarcinii pe viitor.

Dacă în urma examenelor genetice efectuate asupra produsului de concepţie, fătul se dovedeşte a avea cariotip normal, se continuă restul investigaţiilor din algoritmul de depistare a cauzei care duce la oprirea în evoluţie a sarcinii.

Examinarea histopatologică a ţesuturilor obţinute după chiuretajul uterin este obligatorie, împreună cu efectuarea cariotipării.

Trebuie căutate eventuale malformaţii uterine

O altă evaluare importantă la pacientele cu avort recurent este cea a anomaliilor anatomice uterine, atât congenitale, cât şi dobândite. În acest sens, ar trebui să fie efectuate histeroscopia şi histerosalpingografia, care sunt considerate standardul de aur în diagnosticarea malformaţiilor uterine. Aceste investigaţii permit vizualizarea atât internă, cât şi a conturului extern al uterului.

Când sunt suspectate cauze endocrinologice

Din punctul de vedere al cauzelor endocrinologice ale avortului recurent, investigaţiile efectuate în sarcină, ar trebui să includă evaluarea funcţiei tiroidiene (TSH, anticorpi antitiroidieni), prolactina, nivelul progesteronului, testarea toleranţei la glucoză, testarea rezistenţei la insulină şi biopsia endometrială de faza luteală.

Bolile infecţioase genitale, alte cauze

Pierderile repetate de sarcină pot fi determinate şi de infecţii genitale, de aceea este necesară identificarea vaginozei bacteriene prin examene directe pe lamă a secreţiilor de la nivelul vaginului sau prin culturi endocervicale cu antibiogramă. „Tratamentul timpuriu al vaginozei bacteriene cu clindamicină, în cel de-al doilea trimestru, poate reduce semnificativ riscul de avort sau de naştere prematură. De asemenea, biopsiile de endometru pot evidenţia leziunile de endometrită cronică. Tratarea acestora rezolvă de multe ori problema avortului recurent“, explică dr. Mihaela Andreescu, care a publicat recent si cartea cu acelaşi nume şi pe care trebuie să o citeşti.

 

Dr. Mihaela Andreescu

medic primar hematologie,
Spital Clinic Colentina, Clinica Smart,
doctor în ştiinţe medicale şi cercetător ştiinţific

Multă lume efectuează un screening de trombofilii fără să aibă indicaţie de la un medic hematolog. Screeningul selectiv ar trebui luat în considerare doar pe baza unui istoric familial sau personal de tromboze ori al unui istoric familial sau personal de tulburări de reproducţie, cum ar fi sarcini oprite în evoluţie, preeclampsie, restricţie de creştere intrauterină sau dezlipire de placentă.

Screeningul complet de trombofilie cuprinde: antitrombina III, proteina C a coagulării, proteina S, mutatia Factor V Leiden şi rezistenţa la proteina C activată (APCR), mutaţia protrombinică, lupusul anticoagulant (LA), anticorpii anti-cardiolipinici şi beta2 glicoproteici.