Între mit şi realitate: pericolele părului de pisică

Dezbaterea privind pericolele părului de pisică există dintotdeauna, însă trebuie să ştii că ingerarea acestuia nu este periculoasă.

Pericolele părului de pisică: ingerarea accidentală

Totuşi, la fel ca părul uman, firul de păr de pisică poate fi înghiţit accidental. De fapt, orice elemente mici şi greu de sesizat pot fi ingerate întâmplător, mai ales de către copii: scame, praf, fire de păr (genele căzute, de exemplu), resturi de unghii, oase mici de peşte, etc. Acesta e doar unul dintre cel mei des întâlnite pericole ale părului de pisică.

Pericolele părului de pisică: chistul hidatic

Chistul hidatic este o boala produsă de larva unui echinococ (parazit) care trăieşte în intestinul câinelui. Deci chistul este produs de un parazit şi nu de firul de păr al animalului (pericolul apare când fecale contaminate intră în contact cu blana pisicii sau a câinelui). Pisica se contaminează şi ea cu o specie de echinococ.

Contaminarea se face prin contactul direct cu animalul infestat, dar şi prin înghiţirea ouălor de pe fructe sau legume insuficient spălate, din apă sau de pe sol. La om, tabloul simptomatic include dureri in zonele in care există chisturile până la febră foarte mare, iar tratamentul este chirurgical. Chistul hidatic are localizare în special în ficat, apoi în plămân, creier sau chiar la nivelul oaselor.

Cum preveniţi această boală? Animalele de casă se deparazitează o dată la 3 luni. Apoi este obligatoriu să vă spălaţi pe mâini după ce atingeţi un câine. Iar când mâncaţi fructe sau legume crude, acestea se spală îndelung sub jet puternic de apă.

Cu alte cuvinte, bolile pe care le puteţi lua de la animale pot fi parazitare, dar nu au legătură directă cu părul. Iar singura metodă de prevenire este ca animalele de companie să fie deparazitate şi vaccinate regulat, conform sfatului medicului.

Pericolele părului de pisică: alergiile

Oamenii pot contacta alergii de la animale, dar care, din nou, nu au legătură directă cu părul acestora. Pe de altă parte, dacă observaţi schimbări în privinţa aspectului blăniţei animalului de casă, în alte perioade decât atunci când năpârleşte, el trebuie neapărat consultat de un medic veterinar. Aspectul blăniţei poate trăda afecţiuni parazitare sau virale care trebuie tratate.

Persoanele care suferă de alergii la animale au, de obicei, aceeaşi problemă când vine vorba de praf sau de mucegai. Nu părul pisicii sau al câinelui cauzează alergia, ci o proteină prezentă în salivă, urină sau mătreaţa animalelor. Urme de salivă şi mătreaţă se află şi pe blană, de unde şi reacţiile care apar când luaţi contact cu animalul.

Cum se îngrijesc pisicile

Pe lângă deparazitarea obligatorie o dată la trei luni, pisica are nevoie de o periere cu o mănuşă de cauciuc cel puţin o dată pe săptămână. Ideal ar fi să o obişnuiţi cu acest obicei de când e pui, ca să nu opună rezistenţă, mai ales că toaleta pe care şi-o face singură nu e suficientă.