Ce trebuie să ştie gravida cu o boală cronică

Afecţiunile cronice şi sarcina nu sunt incompatibile, însă este adevărat că pot apărea unele complicaţii, de aceea este bine să fii mai grijulie cu tine în această perioadă. Dacă urmezi un tratament pentru astm bronşic, diabet sau o afecţiune tiroidiană şi tocmai ai aflat că eşti însărcinată, nu întrerupe terapia din proprie iniţiativă. Oprirea bruscă a tratamentului poate avea efecte nedorite atât asupra ta, cât şi asupra embrionului. În acest caz, mergi imediat la medic, care-ţi va adapta terapia. Dacă îţi planifici o sarcină şi ai o problemă de sănătate de mai mulţi ani, medicul îţi poate recomanda din timp medicamentele inofensive în sarcină.

Nu neglija hipertensiunea!

Creşterea tensiunii arteriale în sarcină poate fi periculoasă atât pentru mamă, cât şi pentru făt. Fie că ai hipertensiune dinainte să rămâi gravidă, fie aceasta a fost indusă de sarcină, trebuie să mergi mai des la medic. După 20 de săptămâni de sarcină pot apărea complicaţii dacă valorile tensiunii depăşesc 140/90 mmHh şi dacă este însoţită de proteinurie (proteine în urină), de edeme, dureri de cap intense şi de tulburări de vedere (preeclampsie) sau de convulsii (eclampsie). În acest caz, se impune intervenţia medicală de urgenţă, iar în unele cazuri poate fi nevoie de provocarea naşterii înainte de termen.

Astmul se poate agrava sau nu

Într-o treime din cazuri, femeile însărcinate cu astm bronşic pot avea o ameliorare a bolii, însă tot la o treime din gravidele cu acest diagnostic, afecţiunea se poate agrava. Această ultimă situaţie apare atunci când nu este urmat tratamentul corect, afectaţi fiind atât gravida (hipertensiune), cât şi fătul, care poate fi privat de oxigen (hipoxie fetală). Gravida cu astm trebuie să respecte tratamentul recomandat de medic şi să se ferească de infecţiile respiratorii şi de factorii alergeni (praf, mucegai), care pot declanşa o criză. Multe dintre tratamentele prescrise în astm, inclusiv inhalatoarele, pot fi administrate în sarcină.

Diabet? Ţine glicemia sub control!

Fie că eşti diagnosticată cu diabet înainte de a rămâne însărcinată, fie boala a fost indusă de sarcină (diabet gestaţional), este foarte important să controlezi nivelul glicemiei, pentru prevenirea problemelor, printre acestea numărându-se greutatea prea mare a copilului la naştere. În cazul diabetului „de sarcină”, dieta stabilită de nutriţionist şi mişcarea moderată sunt suficiente pentru controlul glicemiei. Este nevoie însă de terapie cu insulină dacă glicemia nu este menţinută la limite normale, la fel ca şi în diabetul preexistent sarcinii.

Hormonii tiroidieni ai mamei, importanţi pentru făt

Tulburările tiroidiene (hipo şi hipertiroidia) trebuie tratate corect în sarcină, pentru că dezvoltarea neurologică a fătului depinde în mare măsură de hormonii tiroidieni ai mamei. O hipotiroidie severă netratată poate da anomalii congenitale, disfuncţii neurologiec, avort spontan sau naştere prematură. Dacă sunt administrate în doze corecte, medicamentele care conţin hormoni tiroidieni nu au efecte secundare asupra fătului. În hipotiroidia diagnosticată înainte de a sarcină, doza de hormoni tiroidieni de substituţie poate creşte pe parcursul sarcinii.

În ceea ce priveşte hipertiroidia, este nevoie de monitorizare atentă a bolii, deoarece medicamentele antitiroidiene pot traversa placenta, acţionând asupra tiroidei fătului.

CASETĂ

Când se mai impun precauţii

· Hepatita B se transmite foarte uşor la făt, de aceea, gravidele cu virusul hepatitic B vor primi tratament cu imunoglobuline. De asemenea, la , copilul va primi, atât vaccinul împotriva hepatitei B, cât şi terapie cu imunoglobuline specifice.

· Ribavirina, indicată în hepatita C, nu se administrează în sarcină, pentru că poate da malformaţii la făt.

· Gravida cu epilepsie poate avea o sarcină normală, însă doza de antiepileptice trebuie ajustată, deoarece aceste medicamente pot da malformaţii la făt.

CASETA SPECIALISTULUI

Dr. Mitroi Dana Brînduşa, medic rezident Spitalul „Filantropia”,

Bucureşti

Tratamentul în sarcină trebuie adaptat

Hipertensiunea arterială preexistentă sarcinii (>140/90 mmHg determinată în două ocazii la interval de şase ore) se diagnostichează înainte de primele 20 de săptămâni de sarcină şi persistă şi după 12 săptămâni de la naştere. Medicaţia administrată înainte de sarcină trebuie înlocuită cu o alta compatibilă în această perioadă. Atenţie la hipertensiunea gestaţională (preeclampsie, eclampsie), care are în unele situaţii risc vital.

La rândul lor, pacientele care sunt diagnosticate cu diabet zaharat înainte de sarcină pot avea o frecvenţă mai crescută a avorturilor spontane şi a malformaţiilor fetale. Este importantă obţinerea unor valori corespunzătoare ale glicemiei încă înainte de a rămâne însărcinată. Diabetul gestaţional trebuie identificat la timp şi tratat corespunzător.