Cauze ale sarcinii oprite din evoluţie

1 2 jpg jpeg

O sarcină oprită din evoluţie înseamnă absenţa semnelor vitale ale fătului, ca urmare a morţii intrauterine a acestuia. Un diagnostic clar este pus numai după un examen ecografic complet, asta pentru că, de cele mai multe ori, femeia însărcinată nu are simptome evidente. Totuşi, unele femei acuză dureri în zona inferioară a abdomenului şi sângerări închise la culoare. După ce medicul pune diagnosticul, urmează o perioadă în care se decide modalitatea de eliminare a fătului. Procedura se poate face fie prin stimularea eliminării naturale de organism, care poate semăna cu o sângerare abundentă, fie se recurge la chiuretaj.

Anomaliile genetice

Factorul genetic este una dintre cauzele sarcinii oprite din evoluţie. Aproape 50% dintre embrionii cu aspect normal au anomalii cromozomiale, ceea ce le scurtează durata de viaţă. Potrivit unor studii ştiinţifice realizate de medicii ginecologi, vârsta femeii influenţează modul în care evoluează o sarcină. Astfel, femeile cu vârsta peste 35 de ani sunt mai predispuse la avort spontan faţă de cele mai tinere din cauza defectelor cromozomiale care apar la făt.

Afecţiunile uterine

Fibromul uterin poate cauza, în timp, complicaţii ale sarcinii sau chiar pierderea ei, mai ales dacă se află în apropierea locului unde este implantat embrionul. În general, el are o evoluţie imprevizibilă în timpul sarcinii. De asemenea, şi boala inflamatoare pelvină şi sindromul ovarelor polichistice constituie factori de risc. Insuficienţa cervicală, adică dilatarea prematură a orificiului cervical, se numără şi ea printre cauzele pierderii sarcinii în trimestrul al II-lea şi al III-lea.

Diabetul zaharat

O gravidă care suferă de diabet are un risc mai mare să piardă sarcina, faţă de una care nu are probleme de sănătate. De aceea, boala trebuie ţinută sub control cu un tratament corespunzător.

Infecţiile

La fel de predispuse sunt şi femeile care iau infecţii precum cea cu Salmonella, cu Mycroplasma Hominis sau cea cu Chlamydia Trachomatis. Ele pot afecta sarcina încă din primul trimestru şi pot cauza moartea fătului.

Bolile sângelui

Stagnarea unei sarcini poate fi pusă şi pe seama trombofiliei, o afecţiune în care sângele are tendinţa de a se coagula în vase şi care poate fi moştenită sau dobândită. Sarcina oprită din evoluţie apare, cel mai adesea, după cea de-a zecea săptămână de sarcină. Şi afecţiunile tiroidei, precum hipotiroidismul şi hipertiroidismul, pot fi riscante pentru gravide întrucât sunt asociate cu infertilitate şi cu oprirea sarcinii. De aceea, înainte de a lua decizia de a avea un copil, e indicat să îţi faci un set de analize complet, care să includă şi testele hormonale. Tratamentul de substituţie, în cazul hipotiroidismului şi cel de inhibare a secreţiei tiroidiene, în cazul hipertiroidismului, sunt asociate cu scăderea riscului de apariţie a stagnării din evoluţie a unei sarcini.

Stilul de viaţă dezorganizat

Dacă gravida nu respectă un regim alimentar şi un stil de viaţă echilibrat, ea riscă să piardă copilul. Încă din primele luni de sarcină, aceasta trebuie să fie atentă la ce şi cât mănâncă, să respecte programul de odihnă şi să evite situaţiile stresante. Fumatul şi consumul de alcool sunt strict interzise!

Bine de ştiut!

Femeile însărcinate care lucrează în medii periculoase sau toxice precum fabrici, uzine, saloane de înfrumuseţare sau parfumerii pot fi afectate de substanţele chimice pulverizate în aer, lucru care dăunează sănătăţii fătului şi care duce la oprirea sarcinii din evoluţie.

Sfatul specialistului

2 jpg jpeg

Dr. Gladiola Ilcu, medic primar obstetrică ginecologie, Cabinet Medical Obstetrică Ginecologie Botoşani

O sarcină oprită din evoluţie este cauza a 15-20% din avorturile din primele luni de graviditate. Printre factorii de risc se numără vârsta mamei, obezitatea, consumul de alcool, munca de noapte.

Diagnosticul este precizat de semnele ecografice, clinice, biologice. Datele de laborator sunt scăderea concentraţiei de progesteron plasmatic şi a HCG. Semnele ecografice sunt prezenţa unui sac ovular de peste 25 mm, care nu are embrion, sau prezenţa unui embrion lipsit de activitate cardiacă.

Clinic, se observă dispariţia semnelor de sarcină, apariţia durerilor pelvine şi a sângerărilor vaginale. Examinarea ginecologică evidenţiază un uter mai mic decât perioada de amenoree (lipsa menstruaţiei) declarată de pacientă. Niciun supliment cu vitamine nu şi-a dovedit eficienţa privind stoparea opririi în evoluţie a unei sarcini la o femeie care prezintă dureri şi hemoragie. Nici progesteronul nu micşorează acest risc, cu excepţia avorturilor cu repetiţie. De asemenea, repausul la pat nu are vreo influenţă asupra riscului de oprire în evoluţie a sarcinii.