Cum recunoşti boala gură-mână-picior

O infecţie frecventă la copiii mici, dar şi la şcolari, afecţiunea gură-mână-picior este uneori diagnosticată ca simplu roşu în gât, herpangina, amigdalită pultacee sau varicelă, pentru că, în unele cazuri, în primele două zile se manifestă doar prin febră şi roşu în gât.

Apoi, apar şi pete roşii în jurul gurii, pe limbă şi în cerul gurii, pe palme şi tălpi, între degete, mai rar în zona abdomenului inferior. Spre deosebire de varicelă, aceste pete, care se transformă în băşici la 2-3 zile de la apariţie, nu provoacă mâncărimi şi nu lasă semne, dar sunt extrem de dureroase. Din acest motiv, pentru copil este dificil să mănânce, rareori chiar şi să bea, ajungându-se la deshidratare. Din ce cauză apare De vină pentru chinurile celui mic este virusul Coxsackie A16 care aparţine enterovirusurilor, uşor de transmis de la un bolnav la un copil sănătos atât pe cale orală, prin strănut, tuse, cât şi prin atingerea obiectelor contaminate prin secreţii nazale, salivă, fecale.

Odată pătruns în organism, virusul se multiplică la nivelul intestinului. După o perioadă de incubaţie de până la o săptămână, apar şi primele simptome: febră, durere şi roşu în gât, dureri de cap, stare generală proastă, iritabilitate, inapetenţă, precum şi erupţii pe piele care evoluează către vezicule cu lichid, dureroase şi usturătoare după ce supurează.

Ele se usucă şi dispar în circa o săptămână de la apariţie. Din acel moment, copilul poate fi scos la plimbare, deoarece nu mai este contagios. Totuşi, este bine să fie evitate zonele aglomerate şi parcurile, pentru că are încă o imunitate scăzută.

Boala gură-mână-picior este o infecţie virală, de aceea, nu este indicat tratamentul cu antibiotic decât în situaţia în care leziunile provocate de boală se suprainfectează. Este recomandată izolarea la domiciliu, fiind vorba despre o boală contagioasă. De asemenea, se administrează siropuri cu paracetamol şi ibuprofen pentru combaterea febrei.

Durerile sunt alinate cu ajutorul unui spray antiinflamator şi a unor geluri sau soluţii bucale pe bază de glicerină, stamicin, anestezină ori lidocaină. Copilul nu trebuie forţat să mănânce, însă e nevoie de o cât mai bună hidratare.

Iaurtul, laptele, apa şi ceaiul la temperatura camerei nu trebuie să lipsească din regimul alimentar din primele zile, fiind urmate apoi de mâncarea pasată, oferită în cantităţi mici. Sunt de evitat alimentele şi sucurile acre, precum zeama de portocale, care irită leziunile din gură.

Cu cât este mai mică vârsta copilului, cu atât e mai mare riscul deshidratării rapide din cauza băşicilor dureroase din guriţă care îl împiedică să se hrănească.

Dacă refuză să bea orice lichid, are pielea şi buzele uscate, urina închisă la culoare, mâinile şi picioarele reci, mergeţi de urgenţă la un spital de pediatrie pentru administrarea intravenoasă de lichide prin perfuzii.

În plus, boala gură-mână-picior poate să ducă rareori la apariţia unor complicaţii la inimă (miocardită, pericardită) sau la sistemul nervos (encefalită, meningită), manifestate prin tulburări de vedere, dureri abdominale, letargie sau leşin, respiraţie îngreunată la cel mai mic efort, convulsii. Simptomele acestea cer prezentarea de urgenţă la un medic.

Virusul care declanşează boala gură-mână-picior rămâne activ mai mult timp pe obiectele cu care bolnavii intră în contact, de aceea, pentru a evita răspândirea afecţiunii se cere:

- aerisirea zilnică a încăperilor;

- spălarea mâinilor cât mai des, în special înainte de masă, după venirea acasă, după schimbarea scutecelor, în cazul adulţilor care n-au făcut boala;

- dezinfectarea frecventă a jucăriilor, a podelelor, a suprafeţelor din baie şi bucătărie;

- rezervarea unor obiecte de igienă şi a veselei proprii fiecărui copil în parte, acasă şi în colectivitate.

Boala gură-mână-picior este o afecţiune contagioasă care se întâlneşte cu precădere la copiii sub 10 ani, dar cel mai frecvent sub vârsta de 5 ani. Adulţii au, în general, imunitate, pentru că în trecutul lor au făcut această boală, care lasă anticorpi. Cu toate acestea, poate apărea, sporadic, şi la adolescenţi sau la adulţii care nu au făcut-o şi nu au imunitate pentru această infecţie.