De câtă vitamina D au nevoie copiii
Vitamina D este importantă pentru sănătatea oaselor şi a musculaturii. Ajută organismul să absoarbă calciul şi fosfatul din alimente, minerale importante pentru oase puternice. Copiii, mai mult decât oricine, au nevoie de o suplimentare a vitamine D, pentru a le proteja oasele în creştere.
Doar câteva alimente conţin în mod natural vitamina D, dar cei mai mulţi dintre noi obţinem din acestea doar aproximativ un sfert din necesarul de vitamina D. Cea mai mare parte se sintetizează în corp după expunerea la soare. Pe lângă faptul că lipsa de vitamina D provoacă probleme ale oaselor şi musculaturii, carenţa are legătură cu mai multe riscuri de apariţie a unor boli precum celea de inimă, hipertensiune arterială, accident vascular cerebral, reducerea imunităţii, scleroza multiplă şi boli autoimune. A existat o perioadă în care copiii care aveau carenţă de vitamina D erau predispuşi la rahitism, o boală care face ca oasele să devină moi din cauza mineralizării insuficiente a structurii oaselor. În timp, oamenii de ştiinţă şi-au dat seama că de acest element nutritiv esenţial depinde ca organismul să absoarbă suficient calciu pentru a menţine oasele puternice şi sănătoase.
Care dintre copii riscă să aibă carenţe
Copiii a căror piele este rareori expusă la soare ajung să sufere de carenţă de vitamina D. De asemenea, bebeluşii prematuri, cei alăptaţi şi copiii cu boli care afectează modul în care organismul absoarbe vitamina D, ca bolile hepatice, renale, problemele de absorbţie a alimentelor (fibroza chistică, boala celiacă, boala inflamatorie intestinală) şi cei care iau medicamente pentru epilepsie.
Prezentă în peştele gras
Problema este că nu există foarte multe alimente care conţin vitamina D, în special unele preferate de copii. Se găseşte în anumite tipuri de peşte gras şi ulei de ficat de cod, ciuperci. O cană de suc de portocale are 137 UI. Aceeaşi cantitate de lapte are între 115 şi 124 UI, iar un ou fiert are are 20 UI. O altă sursă de vitamina D este soarele. Razele ultraviolete stimulează pielea să producă vitamina D. Acest lucru creează o enigmă, deoarece se ştie că expunerea directă la lumina soarelui, fără protecţie solară, poate creşte riscul de cancer de piele. Pe de altă parte, utilizarea excesivă a protecţiei solare poate fi un alt motiv pentru care deficienţa de vitamina D a devenit mai frecventă la copii.
De câtă vitamina D au copiii nevoie?
Sugarii ar trebui să primească 400 UI pe zi de vitamina D de la câteva zile după naştere. În privinţa modului de administrare, medicul primar de medicină generală Valeria Herdea declară: „Există mai multe forme de vitamina D utilizate în practica autohtonă: vitamina D2 sau vitamina D3. Vitamina D are diverse forme de prezentare, de la soluţii orale - administrate sub formă de picături sau dozate în minicapsule asemănătoare unor fiole cu deschidere uşoară printr-o simplă răsucire - la forma de spray-uri sau comprimate. Comprimatele masticabile se pot administra la copilul mare, după vârsta de 3-4 ani, când procesul de masticaţie este dezvoltat corespunzător. Administrarea vitaminei D este recomandată pe întreg parcursul vieţii de adult, cu consiliere medicală prealabilă, astfel încât administrarea să respecte criteriul personalizării.
INFO
Printre cele mai importante surse naturale de vitamina D se numără: peştele (somon, ton), oul (gălbenuşul), carnea de vită, ciupercile.
Info
Este indicat să expui copilul la soare între 5 şi 30 de minute, de 2 ori pe săptămână, pentru a nu suferi de deficit de vitamina D.
Sfatul specialistului
Dr. Valeria Herdea, medic primar de medicină generală, medicină de familie cu profil pediatrie, portalul medical Herdea.ro
În zona temperată se administrează vitamina D tot anul. În anotimpul rece (lunile cu „r‟, din septembrie până în aprilie) se administrează copiilor 800 – 1200 UI vitamina D. În anotimpul cald (senin, însorit mai-august) între 400-800 UI zilnic. Doza administrată variază în funcţie de zona geografică, vârstă, greutate, stare de sănătate, tip de alimentaţie. Vitamina D se administrează profilactic la copil începând cu ziua a 7-a de la naştere şi până la 1 an şi 6 luni. Se recomandă administrarea şi după această vârstă, până la 16-18 ani, în doze de 400 - 800 UI/zilnic, fiind perioada de creştere majoră a sistemului osos.
