VIDEO: Când îl duci prima dată la oftalmolog

Atunci când este foarte mic, copilul nu ştie să spună dacă vede bine sau nu. De aceea, este bine să fii în permanenţă atent la reacţiile lui. Astfel, dacă observi că se apropie prea mult de televizor, dacă îi fuge un ochi sau dacă pare că îl deranjează lumina puternică trebuie să îl duci cât mai repede la un consult oftalmologic. Aceasta deoarece unele afecţiuni oculare au şanse maxime de a fi corectate dacă sunt depistate în copilărie. Consult anual, după vârsta de trei ani

Pentru a te asigura că micuţul tău nu are probleme cu vederea, specialiştii recomandă ca primul consult oftalmologic să se facă la vârsta de trei ani sau chiar mai devreme atunci când există o problemă. Consultul trebuie repetat anual sau mai des, după cum recomandă medicul. De asemenea, controalele trebuie făcute cu o şi mai mare rigurozitate atunci când rudele apropiate poartă ochelari, pentru că toate defectele de dioptrii se moştenesc.

În cazul în care suferă de miopie, copilul poate vedea bine de aproape, dar are vederea înceţoşată la distanţă. Această problemă apare cel mai adesea la vârsta şcolară, deşi uneori poate apărea şi la copiii mai mici. Pentru a corecta miopia, micuţul trebuie să poarte ochelari cu lentile cu „-”. Ai grijă ca oftalmologul să fie consultat anual, deoarece dioptriile se modifică în perioadele de creştere.

Privirea încrucişată apare în urma incapacităţii ochilor de a focaliza aceeaşi imagine în acelaşi timp. Adesea, strabismul apare la o vârstă fragedă şi poate fi corectat cu ochelari, cu ajutorul unor exerciţii speciale sau, în unele situaţii, prin operaţie. Totuşi, strabismul poate recidiva şi de aceea ochelarii trebuie purtaţi şi după intervenţia chirurgicală.

Numită şi „ochiul leneş”, ambliopia apare atunci când unul dintre ochi nu este utilizat suficient astfel încât sistemul vizual din creier să se dezvolte corespunzător. Astfel, apare o diferenţă de dioptrii care, dacă nu este corectată la timp, ochiul afectat poate să rămână cu vederea scăzută.

Afecţiunea poate apărea de la naştere până în jurul vârstei de şapte ani, aceasta fiind şi vârsta maximă până la care tratamentul are şanse mari de reuşită. Pentru a avea succes, terapia trebuie să se adreseze atât afecţiunii în sine, cât şi cauzelor care au dus la declanşarea ei. Astfel, pot fi indicate lentilele de contact, ochelarii, purtarea unui plasture pe ochi pentru a îndrepta strabismul sau lentile de contact, de culoare închisă, precum şi folosirea unor picături de ochi.

Boli care se moştenesc

Studiile arată că micuţii ai căror părinţi poartă ochelari au o predispoziţie de 90% de a moşteni viciul de refracţie. Dintre acestea cele mai frecvente sunt miopia, hipermetropia (probleme de vedere şi de la apropiere şi de la distanţă) şi astigmatismul (curburi anormale ale corneei). Acesta din urmă este un defect care nu se modifică pe măsură ce copilul creşte şi necesită corecţie cu lentile cilindrice, pentru asigurarea unei vederi clare, atât de aproape, cât şi la distanţă.

Este cazul să te îngrijorezi dacă...

* observi orice modicare de formă sau de mărime a globului ocular.

* pupila (cercul negru din mijlocul culorii ochiului) este albă, total sau parţial.

* copilul nu se uită drept, adică unul sau ambii ochi sunt deviaţi spre nas sau spre ureche.

* micuţul nu urmăreşte obiectele şi pare să reacţioneze doar la zgomote.

copilul are o poziţie anormală a capului (capul înclinat spre un umăr, faţa întoarsă într-o parte sau bărbia ridicată).

* observi că apropie foarte mult jucăriile de ochi.

* copilul se apropie prea mult de televizor.

* clipeşte des.

* închide câte un ochi în lumină puternică.

* nu vede bine la tablă.

* acuză dureri de cap atunci când scrie şi citeşte.