Mofturos la mâncare. Aşa îl convingi!

Primul an din viaţa copiilor este de departe cel mai spectaculos. Ritmul de creştere este atât de rapid încât la sfârşitul acestui interval cântăreşte de 3-4 ori mai mult decât avea la naştere. Începând cu al doilea an, acest ritm încetineşte, ceea ce se va vedea şi în numărul de mese zilnice, dar şi în pofta de mâncare a micuţului.

Mofturile au şi o explicaţie legată de dezvoltarea copilului, căci psihologii consideră că, după ce a împlinit 2 ani, începe să facă diferenţa între lucrurile cu care s-a obişnuit şi pe care le ştie şi cele necunoscute, care reprezintă „noutăţi” în viaţa lui şi faţă de care îşi exprimă în primul moment neîncrederea.

Pe de altă parte, este vremea lui NU, cu care cel mic testează limitele relaţiei dintre el şi părinţii lui. Momentul de vârf în ceea ce priveşte refuzul şi mofturile la masă se atinge pe la 3 ani, după care, urmare intrării în colectivitate (grădiniţă, şcoală), lucrurile se normalizează. Sfaturi pentru mame • Nu-l forţa şi nu-i umple farfuria ochi. Nu-l culpabiliza spunându-i că „E păcat să aruncăm mâncarea!”. Studiile arată că la vârsta de 3 ani, un copil face ceea ce corpul său îi spune şi nu mai mănâncă dacă se simte sătul. Dacă insistăm să mănânce în continuare, se va obişnui să se supraalimenteze, astfel crescând riscul obezităţii. • Gustările nu sunt interzise, pe motiv că ar tăia pofta de mâncare! Copiii sunt atât de activi, încât ceea ce au mâncat la o masă se consumă foarte rapid şi au nevoie ca, la 2-3 ore, să primească un sandviş sau o gustărică, pentru a putea rezista până la masa următoare. Dacă înainte de masă vine şi-ţi spune că e lihnit, dar tu nu ai terminat încă pregătirile dă-i câteva feliuţe de măr sau de roşie, ardei, castravete, atât cât să-l „amăgeşti” până la masă. • Ai grijă să nu bea prea multă apă înainte sau în timpul mesei – dacă îşi umple stomacul cu apă, se va simţi plin şi va refuza să mănânce. • Nu recurge la tot felul de tertipuri pentru a-l face să mai ia o înghiţitură. S-ar putea ca „jocul” să-i placă şi să-l distreze, ceea ce îl va face să se comporte la fel de fiecare dată ca să aibă parte de un mic spectacol. • Masa trebuie să fie un moment plăcut, să se desfăşoare într-o atmosferă liniştită, aşadar chiar dacă te-a supărat cu ceva în timpul zilei, nu-l certa la masă. • Nu renunţa cu una, cu două, chiar dacă prichindelul refuză prima dată un aliment, spre exemplu caşcavalul. Când pui masa pentru toată familia, aşază caşcavalul pe o farfurioară în apropiere, astfel încât el să-i vadă pe ceilalţi cum mănâncă feliile de caşcaval. Din curiozitate, va lua în cele din urmă şi el. Psihologii susţin că sunt necesare mai multe „degustări” până când va începe să-i placă noul aliment. • Nu încerca să-l faci să mănânce punând condiţii, cum ar fi: „ascultăm cântecele pe tabletă doar dacă papi tot spanacul din castronel.” Prima dată, va accepta, dar pe urmă „şmecheria” nu va mai fi eficientă. • Dă-i exemplul vostru. Mâncaţi împreună şi copilul vă va vedea pe voi mâncând şi va înţelege că ce este bun pentru mami şi tati e bun şi pentru el. Copiii vor să fie la fel ca cei mari. Foloseşte-te de această dorinţă şi convinge-l că numai mâncând bine poate să se facă mare şi voinic. • Invită-i prietenii la masă. Dacă exemplul vostru nu este suficient de convingător ca să-l facă şi pe el să mănânce spanacul sau piureul de legume, cheamă în vizită prieteni cu copii de vârsta lui. Se vor lua cu joaca şi li se va face foame! Vei fi uimită cât de eficienţi pot fi cei mici când e vorba să se îndemne unii pe alţii la mâncare.