Mami, vreau să te aud din nou!

1 2 jpg jpeg

La doi ani după această pierdere, Dumnezeu ne-a dăruit un al doilea fiu, pe Teodor. Am văzut în acest copil o a doua şansă de a avea o familie împlinită, dar la doi ani au apărut problemele de sănătate“, povesteşte Ecaterina, mama lui Teo.

O nouă lovitură a sorţii

„Aveam 35 de ani când am rămas însărcinată cu Teo. Am avut o sarcină normală, dar el a vrut să vină pe lume mai devreme, la opt luni. Tot timpul am trăit cu teamă pentru sănătatea lui. Chiar şi când a mai crescut, aveam coşmaruri că îl ţineam mort în braţe, la fel ca pe frăţiorul lui. Totuşi, el s-a dezvoltat normal. Medicii ne spuneau că are o dezvoltare peste medie.

Toate până într-o zi, când a răcit şi a făcut o infecţie la gât şi a trebuit să-l internăm. Nu ştiu cum au acţionat asupra organismului lui injecţiile făcute în spital, dar a început să nu mai audă bine, ceea ce i-a dat o stare de continuă agitaţie.

Bănuit de autism

Imediat ce mi-am dat seama că băieţelul meu nu mai aude cum trebuie, l-am dus la un medic orelist. Acesta ne-a spus că Teo aude, dar nu vrea să răspundă.

Apoi, un psihiatru ne-a spus că Teo este autist. Astfel, la vârsta de trei ani, l-am înscris la un centru special de la noi, din Piatra Neamţ. Într-o vară, la centru au venit nişte specialişti britanici şi m-au văzut foarte supărată.

I-au analizat comportamentul lui Teo şi au ajuns la concluzia că nu este autist, numai că are probleme cu auzul. Atunci am realizat cât timp pierdusem fără să caut un tratament potrivit pentru el. Primele proteze nu l-au ajutat

În anul 2008, am ajuns la Spitalul Clinic de Recuperare din Iaşi. Acolo, în urma unei audiograme, am aflat că Teo nu putea auzi cu ambele urechi. Se pare că auzul îi fusese slăbit din cauza efortului la naştere, căci am născut pe cale naturală, iar el nu era bine dezvoltat. Imediat am cumpărat primele proteze.

Casa de Asigurări ne-a ajutat cu 900 de lei, iar noi am mai strâns 800 de lei. La două luni după control, Teo a primit protezele, dar la puţin timp după aceea, am sesizat că nu-l ajutau foarte mult. El citea pe buze mai mult decât să audă.

Nu ne permitem zilnic un logoped

După ce am obţinut protezele, am început recuperarea cu un logoped la un centru de zi. Mergem şi acum împreună de două ori pe săptămână acolo. Acasă, face şi cu mine exerciţii pentru obraji şi limbă. Îi citesc poveşti şi încerc să-i corectez limbajul. Cum n-a auzit bine până acum, Teo pronunţă aşa cum i se pare că sună cuvintele.

Aş fi vrut să-i pot oferi zilnic o oră de recuperare cu un logoped, dar costă 1.000 de lei pe lună, adică exact atât cât câştigăm eu şi soţul la un loc.

El este mecanic auto, iar eu însoţitor pentru Teo. Din nefericire, acum un an, şi soţul meu s-a îmbolnăvit de hepatită C. Din octombrie, este în concediu medical, căci tratamentul cu interferon îl face să se simtă tot mai slăbit. Încerc să fiu puternică pentru amândoi şi să nu-mi pierd speranţa că într-o zi am să-i văd sănătoşi.

Mai trebuie 2.500 de lei

La ultimul control făcut anul trecut la Iaşi, medicul ne-a recomandat nişte aparate auditive performante, care să-l ajute pe Teo să-şi recupereze 80-90% din auz.

Costă aproape 6.500 de lei, mult peste puterile noastre financiare. Protezele puse în 2008 au cinci ani valabilitate, deci nu mai putem fi ajutaţi de Casa de Asigurări. Am strâns până acum aproape 4.000 de lei, cu ajutorul naşei lui Teo şi a unor cunoştinţe, dar tot mai este nevoie de restul de bani.

E dureros să vezi că nu-i poţi oferi copilului tău ceea ce are nevoie. El este în creştere. Sunt noţiuni pe care trebuie să le audă, ca să le înveţe. La grădiniţă, educatoarea are răbdare să repete pentru el, dar la şcoală lucrurile vor sta altfel. Cu noile proteze, va avea şansa să fie un copil

normal.”