Din ce motive sunt irascibili copiii de vârstă mică?

În ultimii zece ani a crescut îngrijorător numărul cazurilor de copii furioşi, uşor de enervat, care ţipă când cer ceva sau când îşi susţin punctul de vedere, care execută comenzile invers şi sfidează sau refuză să se supună regulilor, atât acasă, cât şi la grădiniţă sau la şcoală. Cel puţin aceasta este părerea doctorului în psihologie Geanina Cucu Ciuhan.

Cum să reacţionezi corect ca părinte

Dacă ai încercat deja o mulţime de metode să corijezi comportamentul agresiv al copilului tău, fie că i-ai vorbit pe un ton calm, fie ai aplicat metode de disciplinare dure, pedepse de tot felul, află că în spatele agresivităţii celui mic se pot ascunde stări de anxietate şi o stimă de sine scăzută.

Studiile de specialitate din ultimii ani au relevat o legătură între tulburarea opoziţionismului provocator la copiii preşcolari şi fobie (95% la copiii de 3 ani) sau anxietate excesivă şi de separaţie (95% la copiii de 5 ani).

„De regulă, metodele clasice sunt de natură a creşte resentimentele copilului, care se manifestă din ce în ce mai violent şi este tot mai greu de stăpânit.

Am constatat din practică faptul că atunci când intervenim asupra anxietăţii şi stimei de sine scăzute la aceşti copii, problemele de comportament se diminuează şi ele.

Altfel spus, aceste două componente de bază – anxietatea şi stima de sine scăzută – stau la baza furiei şi opoziţionismului copiilor preşcolari şi şcolarilor mici.

Ţinând cont de acest lucru, este foarte important pentru părinţi să apeleze la ajutorul specializat al psihologului atunci când copilul lor manifestă frecvent comportamente provocatoare şi crize de furie, evaluarea emoţională a copilului fiind esenţială în asemenea cazuri.

Programele corecte de psihoterapie în aceste cazuri includ psihoterapia copilului, psihoterapia familiei, observaţia sistematizată la şcoală şi managementul comportamental al copilului în clasă, în strânsă colaborare cu educatorul sau învăţătorul“, explică prof. univ. dr. Ciuhan.

Risc crescut de suicid

Dacă nu sunt luate măsuri pentru a ajuta copilul anxios sau cu o stimă de sine redusă, starea lui se poate agrava în timp, evoluând către depresie şi gânduri de sinucidere. Doctorul în psihologie Geanina Ciuhan avertizează:

„Atunci când am făcut evaluarea psihologică a acestor copii am constatat că, pe lângă problemele comportamentale, apar (…) în cazurile mai grave elemente sau gânduri depresive şi chiar gânduri de suicid. Lucrurile sunt cu atât mai grave cu cât vorbim despre copii de 6-7 ani cu idei destul de conturate de suicid“.