De ce mint copiii şi cum ţii problema sub control

1 2 jpg jpeg

Copiii mint intinctiv, iar miniciunile sunt deseori nevinovate. Ceea ce trebuie să ştie un părinte, raportat la minciunile copilului, este diferenţa între minciuna inofensivă şi minciuna care poate avea consecinţe grave, iar a ţine problema sub control înseamnă a-l învăţa pe cel mic că părintele nu trebuie minţit. Vorbim despre toate acestea şi avem câteva sfaturi bune. De ce mint copiii? Copiii, până pe la cinci-şase ani, nu fac foarte bine diferenţa între adevăr şi minciună. Dacă îl vei întreba pe juniorul tău dacă el este cel care a vărsat sucul pe jos, el îţi va răspunde: “Sucul s-a vărsat!”. Micile lui minciuni fac parte dintr-o etapă normală de creştere. Pe de altă parte, părintele trebuie să ştie că depinde de el (de adult) dacă copilul lui îi va spune sau nu minciuni. De ce mint copiii? Psihologii spun că un copil care minte mult este cel care a fost certat exagerat pentru o faptă pe care a mărturisit-o. Copilul nu este un adult în miniatură, cu o logică proprie şi are capacitatea de a înţelege ce se petrece în jurul său, dar adaptat la puterea să de raţionalizare. În acest context, trebuie analizat de ce mint copiii. Copilul poate să mintă de teama de a fi certat, de ruşine sau pentru ştie că mărturisirea adevărului îl va face pe părinte să se supere. Minciuna este, de cele mai multe ori, o reacţie de apărare instinctivă. Nu există copil care să nu spună minciuni şi, până la urmă, este foarte bine că este aşa, atâta vreme cât minciunile nu devin periculoase. În plus, copilul care minte dovedeşte că este un copil inteligent. După vârsta de şase ani, minciunile nu mai sunt instinctive. Din fericire, minciunile rămân nevinovate şi psihologii consideră că, după vârsta de şase ani, copilul va înţelege foarte bine diferenţa între adevăr şi minciună, cu toate nuanţele pe care le poate avea şi adevărul, şi minciuna, iar pledoariile tale bine argumentate împotriva minciunii vor avea succes. Vârsta critică în ceea ce priveşte minciunile este undeva după 10-11 ani. Dacă ai abordat calea corectă în educaţia copilulu, vei culege roade frumoase. Este imposibil ca un copil să nu mintă, dar vei reuşi performaţa de a nu-şi minţi părinţii, ceea ce este, până la urmă, varianta ideală. În acest interval de vârstă, tentaţia de a spune minciuni este maximă. Pe de altă parte, dacă cel mic va înţelege cât de periculoase sunt minciunile şi dacă va fi sigur că părinţii săi îi sunt alături, chiar şi atunci când greşeşte sau când are o problemă, poţi avea şansa de a fi părintele copilului perfect, respectiv al copilului care nu spune minciuni părinţilor. Oricum, lupta cu minciunile este lungă, iar vigilenţa părinţilor nu trebuie să scadă niciodată.

Citeşte continuarea articolului pe totuldespremame.ro